"Pe o palmã de pãmânt românesc”
Cred cã în fiecare dintre noi patria se întruchipezã într-o icoanã aparte. Cu aceastã credinþã în suflet, am plecat la drum prin spaþii necunoscute ce aruncã ochiului frânturi de frumos din ceea ce a lãsat Domnul pe pâmânt, dar ºi din ceea ce a construit mâna omului. M-am trezit a fi cãlãtor pe Valea Rinului, „Valea vinului”, cum este alintatã prin pãrþile acelea eterna Alsacie. Am plecat cu îndoiala cã nu voi putea sã cuprind sau nici sã surprind ceea ce l-ar putea interesa pe cititor. Am cunoscut însã oameni, români stabiliþi acolo, dornici sã mã ajute sã înþeleg un alt stil de viaþã ºi, de ce nu, o altã lume. Prea puþinul timp nu m-a lãmurit dar m-am întors cu imagini pe care, cu grijã, le-am aºezat într-un cadru. Motivul plecãrii aºezate sub geana verii a fost omagierea (pomenirea) martirilor români ce-ºi dorm somnul de veci în cimitirele Alsaciei. Acest lucru s-a întâmplat în zilele de sâmbãtã ºi duminicã ce au urmat marii sãrbãtori creºtine a Înãlþãrii Domnului. Vã veþi întreba pe bunã dreptate de ce am aºteptat atâtea anotimpuri ca sã pot face cunoscutã o asemenea manifestare. Vã rãspund simplu: am avut nevoie de timp pentru a putea cuprinde în puþine cuvinte ceea ce s-a întâmplat acolo.
Am plecat spre acest loc încãrcat de durere, de sânge, de lacrimi, de istorie cu ideea cã în fiecare dintre noi patria este întruchipatã într-o icoanã aparte. Locul de destinaþie: Cimitirul Eroilor Martiri de la Soultzmatt – Alsacia, Franþa. Am pornit în acest pelerinaj alãturi de membri ai Societãþii Culturale „Alexandru loan Cuza” din Heidelberg ºi ai Comunitãþii Românilor din Rhin-Main (CROM), cu sediul în Offenbach, dar ºi de alþii, veniþi din mai multe colþuri ale Europei, spre a poposi pentru douã zile pe o palmã de pãmânt românesc aflatã în inima Alsaciei, la Val du Pâtre, în apropierea comunei Soultzmatt. Aºezat la liziera unei pãduri, chiar pe locul unde odinioarã a fost lagãrul în care au murit 687 de români, cimitirul alb, strãjuit de monumentul ce þine loc de altar, ridicat din ordinul reginei Maria, ajutatã de generalul Berthelot, pe atunci guvernator al Alsaciei, pare rupt dintr-un peisaj ireal. Din 1926, când a avut loc inaugurarea cimitirului în prezenþa regelui Ferdinand ºi a reginei Maria, cinstirea eroilor a continuat cu mici întreruperi ºi continuã ºi în mileniul trei. În prima zi, sâmbãtã 26 mai 2001, slujba de pomenire a fost þinutã de pãrintele Dumitru Popa din Freiburg, în vârstã de 88 de ani, pãstrându-se astfel tradiþia zilei de sâmbãtã ca zi de pomenire, reînviatã în anii ’80 de românii aflaþi atunci în exil, conduºi de Remus Radina. Duminicã, 27 mai, slujba de pomenire a fost oficiatã de Î.P.S. Serafim, mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania ºi Europa Centralã ºi de Nord, însoþit de un sobor de preoþi ºi de membri ai corului Institutului Teologic din Strasbourg, Franþa. Am ajuns aici, pe pãmântul Alsaciei, disputat ani de-a rândul atât de germani, cât ºi de francezi, cu sentimentul cã voi fi, pentru o clipã aproape nedefinitã, acasã. Pe placa de la intrare stã scris în limba românã: „Cimitirul militar românesc”, iar pe plãcuþa comemorativã se poate citi: „Aici îºi dorm somnul de veci cei 687 de prizonieri români. în acest cimitir se aflã toþi cei care au murit în ianuarie 1917. Ei au îndurat foamea, privaþiunile de tot felul ºi tortura”. Am pãºit printre morminte ºoptind numele aºezate pe crucile albe: Ion, Vasile, Gheorghe, Constantin ºi aºa de zeci de ori la fiecare rând de cruci. Peste crucile albe ce strãjuiesc pãdurea, fluturã tricolorul românesc în semn, parcã, de recunoºtinþã pentru jertfa de sânge ºi de viaþã. În partea dreaptã a cimitirului, separate de un gard viu, se aflã peste 50 de morminte ale unor tineri prizonieri români, uciºi din ordinul Kaiserului. Vieþile lor reprezentau sângeroasa ofrandã oferitã suveranului de ziua acestuia. În stânga, cimitirul este strãjuit de o statuie a lui Oscar Han, realizatã la Bucureºti în 1935 ºi care întruchipeazã mama-patrie ce-ºi plânge fiii sacrificaþi. Când am ajuns la poarta cimitirului, am trãit sentimentul cã numai în genunchi pot citi numele atâtor tineri omorâþi în numele unei legi absurde: aceea a rãzboiului. Pãdurea alsacianã, paznic al liniºtii morþilor noºtri, a rãmas singurul martor al jertfei inutile. Nevinovaþii tineri, martirii, îngerii triºti, aºteaptã parcã în liniºtea pãmântului francez zilele din luna lui mai pentru luminã, dar ºi pentru ruga fraþilor lor, oriunde s-ar afla ei. La cimitirul martirilor de la Soultzmatt îºi dorm somnul de veci români care s-au jertfit pentru ideea de patrie. De aceea, cred cã în fiecare dintre noi, patria se întruchipeazã într-o icoanã aparte.
Din volumul Dincolo de curcubeu e lumea,
|
de Pușa Roth 5/26/2023 |
Contact: |
|
|
