Trandafirii
Trandafirii mijesc
Mici boboci printre frunze,
Ce abia se zăresc,
Parcă vrând să se scuze
Că-ndrăznesc, răsărind,
Să ne-atragă atentia,
Fiindcă, sincer vorbind,
N-a fost asta intentia.
Trandafirii deschid
Zi de zi câte-o floare
Si de-acum te surprind
Cu atâta culoare,
De la rosu închis,
Născător de dorintă,
La un galben deschis,
Semn de grea năzuintă.
Trandafirii erup,
Ca vulcani din adâncuri,
Cu petalele grup
Asezate în rânduri,
Iar arome de vis
Îti pătrund în fiintă
Si-un întreg paradis
Pare-a fi cu putintă.
Trandafirii se duc
De pe-acum la culcare
Si te lasă năuc,
Un biet semn de-ntrebare,
Multe luni fără sens,
Fără ritm, deprimate,
Iar cuvântul „intens”
S-a pierdut peste noapte.
Vă doresc o săptămână plăcută în continuare,
Mihai Manolescu
|
