Kissinger 100
Pe 27 mai, un simbol își va celebra centenarul – Henry Kissinger. Mulți știu cine este și ce reprezintă pentru geopolitica lumii, alții îl studiază la școală, alții s-au înșelat crezând că este un om al trecutului politicii mari de la Casa Albă. Ceea ce se întâmplă azi în lume vădește că instinctele generațiilor nu s-au schimbat chiar atât de mult…
Henry Alfred Kissinger a fost într-o singură viață un savant remarcabil, o emblemă diplomatică globală și un adevărat vizionar. Când Kissinger împlinește 100 de ani, lumea afacerilor internaționale și a diplomației globale este puțin schimbată, ca abordare, față de anii de glorie la Washington ale unuia dintre cei mai discutați, disputați, admirați și contestați politicieni de top ai ultimelor decenii.
Cariera lui Kissinger întruchipează și urmărește contururile majore ale politicii externe a Statelor Unite în secolul al XX-lea – plus o parte din secolul al XXI-lea, mai ales că fostul om de stat evaluează avizat și azi impactul inteligenței artificiale asupra viitorului geopolitic al lumii și îndreaptă atenția spre China, cu care recomandă SUA „să conviețuiască”. Energia lui Kissinger a fost egalată doar de tactul, intelectul și înțelegerea sa analitică. Consilier pentru securitate națională, secretar de stat și, la un moment dat, o combinație a ambelor, Kissinger și-a pus amprenta asupra strategiei și politicii externe ale Statelor Unite decenii la rând.
Competiții, tensiuni, eforturi, izbânzi
Influența uriașă a lui Henry Kissinger a făcut ca Statele Unite să crească de la o putere globală în ascensiune în epoca de după cel de-al Doilea Război Mondial la bastionul major al unui Occident în ascensiune și acum puterea militară și economică globală dominantă de necontestat. Kissinger a fost în fruntea managementului puterii și influenței politicii externe americane într-o lume bipolară, caracterizată de Războiul Rece dintre Occident și Statele Unite, pe de o parte, și vechea Uniune Sovietică și țările din blocul de Est, pe de altă parte.
Același Kissinger a fost în mijlocul liniei cu care SUA au abordat războaie majore, în Indochina și Orientul Mijlociu, cariera sa a cuprins epoca armelor nucleare, a rachetelor balistice intercontinentale și a armelor biologice letale. Dintr-o lume în care puterea globală a fost o competiție a două blocuri de putere dominante, „era Kissinger” a fost, de asemenea, martoră la apariția unor puteri mai mici, la fel de letale, cu influență și ambiție regională și geo-strategică în Asia și Pacific, Orientul Mijlociu și Oceania. China, India, Coreea de Nord și Coreea de Sud, Iran și Israel sunt competitori înarmați.
În multe privințe, cariera lui Henry Kissinger este o poveste americană. Familia sa a fugit din Germania nazistă și a emigrat în SUA. Tânărul Heinz Alfred Kissinger, un evreu german, a devenit americanul Henry Kissinger, savantul (de la Harvard) al istoriei moderne europene. Un sfert de secol de studii și ascendența academică au dezvăluit talentul său remarcabil pentru diplomație și abilitățile unice de analiză în afacerile internaționale. Remarcat prin puterea cercetărilor și scrierilor sale, a ajuns să fie angajat de către Departamentul de Stat, sub președinția Kennedy. Ambasadorul SUA în Vietnam, Henry Cabot Lodge, a fost cel care l-a angajat inițial pe Kissinger pe post de consultant pentru a ajuta Departamentul de Stat cu situația Vietnamului, care era provocarea centrală a politicii externe a Americii la acea vreme. Interacțiunile ulterioare cu președintele Kennedy i-au câștigat slujba de consilier pentru securitate națională, o poziție care l-a plasat în centrul vârtejului de politică din Vietnam și implicit a plasat AUA în centrul atenției globale, din cauza fundamentelor ideologice ale conflictului. Între 1969-75, Kissinger a fost consilier pentru securitate națională al președintelui John F. Kennedy. Ironia moștenirii lui Kissinger este că a fost lăudat pentru negocierile diplomatice care au dus la semnarea Acordului de pace de la Paris, în 1973, care a dus la încetarea focului; a primit chiar și Premiul Nobel pentru Pace pentru rolul său în rezolvarea războiului din Vietnam. Sub președinția lui Richard Nixon, Kissinger urma să combine rolurile de consilier pentru securitate națională și de secretar de stat.
O viață de relevanță și influență
De departe, cea mai importantă misiune – și realizare – în administrația Nixon a fost deschiderea legăturilor dintre Washington și Beijing. Kissinger a văzut deschiderea legăturilor cu China ca fiind una dintre cele mai eficiente lovituri diplomatice pentru a nega Moscovei un aliat major în ordinea mondială bipolară. Kissinger a vizitat Beijingul separat, pentru a pregăti terenul pentru vizita istorică a lui Richard Nixon în China, între 21 și 28 februarie 1972. Președintele s-a întâlnit cu liderul chinez Mao Tse Tung în prezența lui Kissinger.
În ceea ce privește angajamentele cu Uniunea Sovietică, Kissinger a crezut și a lucrat pentru un angajament diplomatic constant. El a pregătit terenul pentru marele summit de la Washington, din 1973, dintre Richard Nixon și liderul sovietic de atunci, Leonid Brejnev.
În Orientul Mijlociu, diplomația lui Kissinger a fost esențială pentru semnarea acordului de pace dintre Israel și Egipt, în 1979. El a reușit să realizeze această performanță ca urmare a prieteniei sale cu Anwar Sadat, care a avut încredere în el. De asemenea, s-a bucurat de încrederea prim-miniștrilor Golda Meir și Yizshak Rabin. Acest acord de pace a format coloana vertebrală a procesului de pace din Orientul Mijlociu.
Din 1945 până în 1989, ordinea mondială a fost guvernată de confruntări și amenințări între Statele Unite și Uniunea Sovietică. Gestionarea acestei bipolarități precare ca povară a politicii externe a SUA a căzut pe umerii doctorului Henry Kissinger.
În acest proces, el a generat ceea ce a fost descris drept „doctrina Kissinger” în evoluția politicii externe a SUA.
Pentru el, farul călăuzitor al politicii externe a Statelor Unite trebuie să fie întotdeauna interesul național definit la scară dinamică. Interesul național trebuie să se traducă într-o viziune grandioasă care să fie urmărită printr-o mare strategie adecvată. Aceste principii și concepte s-au înrădăcinat în zilele de după Kissinger și au devenit punctele de ghidare ale regimurilor ulterioare de politică externă de la Casa Albă.
Intelectul prodigios al lui Kissinger a fost martor la o vastă producție de publicații care surprind nu doar experiența sa la locul de muncă, ci și cunoștințele sale despre disciplina relațiilor externe și diplomației.
În anii după Casa Albă, Kissinger și-a petrecut ultimii 46 de ani emisar și consultant la vârful puterii în întreaga lume. Sfatul său continuă să fie căutat de lideri și oameni de stat din întreaga lume. La rândul său, Kissinger nu a încetat niciodată să fie relevant în vremurile în schimbare. El a ținut pasul și continuă să ofere analize și soluții clare la probleme globale din ce în ce mai complexe.
Henry Kissinger va împlini 100 de ani de viață peste câteva zile. Acest adevărat simbol al diplomației americane consideră, în legătură cu războiul declanșat de Rusia în Ucraina, că Rusia ar trebui să se întoarcă la granițele teritoriale de dinainte de conflict, iar Ucrainei să i se permită să adere la NATO „în regim de urgență”.
Henry Kissinger poate fi considerat un om cât o lume diplomatică; în care și azi, ca la începutul carierei sale formidabile, este vorba tot despre eterna încleștare dintre bine și rău.
Roxana Istudor
Uniunii Ziariştilor Profesionişti
|
Roxana Istudor 5/24/2023 |
Contact: |
|
|
