Doina Cornea (n. 30 mai 1929 - d. 3 mai 2018 )
Doina Cornea (n. 30 mai 1929 - d. 3 mai 2018 )
"Eu nu sunt, n-am nimic deosebit. Sunt un om ca toti oamenii. ªi atunci, fãcând zi de zi un mic exercitiu de rezistentã, eu m-am îmbogãtit si întãrit spiritual. Eu citeam niste cãrti si cu gândul sã gãsesc argumente împotriva comunismului, a materialismului. M-am înarmat pentru asta si exersam. Fiecare puteam face asta. Toti am fost la fel de lasi, la fel de fricosi. Eu am fost la fel ca si ceilalti, exact asa de fricoasã, de lasã, poate mai mare. Dar, eu am încercat sã fac exercitii si altii nu. Au zis cã e degeaba. Asa spun românii la toate...", D.C.
Publicistã, traducãtoare, profesoarã, Doina Cornea este unul din simbolul luptei anticomuniste.
A fost în timpul regimului comunist vocea care a criticat dictatura. ªi, pentru cã a avut o voce, a trecut prin anchete, a fost arestatã, bãtutã, calomniatã, denigratã. A iesit în stradã în zilele lui decembrie 1989. ªi a continuat lupta anticomunistã si dupã Revolutie. A trãit "ca si cum frica nu ar exista, ca si cum Securitatea nu ar exista. Trebuie sã rãmânem liberi, sã nu devenim robi ai fricii", mãrturisea ea într-un interviu.
În 1982, Doina Cornea trimitea prima ei scrisoare postului de radio Europa Liberã. De atunci, profesoara de francezã de la Universitatea "Babes Bolyai" a început bãtãlia împotriva regimului comunist.
A scris peste 30 de texte postului de radio, a publicat o carte în regim samizdat, urmatã de alte patru traduceri din limba francezã. În 1983, a fost datã afarã din universitate, iar la trei zile de la revolta muncitorilor din Brasov, 15 noiembrie 1987, Doina Cornea împãrtea fluturase de sustinere împreunã cu fiul ei. Pentru acest fapt, a fost arestatã vreme de cinci sãptãmâni.
"Eu am aceastã credintã, cã n-am luptat degeaba si când am pornit lupta mea împotriva acestei distrugeri a oamenilor în comunism, mi-am zis asa: dacã cinci oameni o sã-i aduc sã gândeascã corect, este un lucru câstigat. Pentru cã binele, gândirea corectã, este minoritarã în lumea noastrã. Nu gândeste majoritatea bine", afirma Doina Cornea la TVR.
"Am instinctul conservãrii extrem de dezvoltat. Dârdâiam de fricã cã vor trage în noi. Dar, ca si cu Europa Liberã, poti sã dai înapoi în astfel de situatii? Nu se poate! Sã fi stiut cã mor, cã fac un infarct de fricã si tot m-as fi dus. I-am mai domolit putin, ne-am oprit la Teatru, apoi am trecut pe sub pustile soldatilor care se aflau acolo unde era mai demult sediul partidului. Erau taburi si soldati pe taburi cu pusti. Atunci am început sã strigãm: "Armata a cu noi!". "Am zis cã sunt bãtrânã si dacã se trage nu e mare pagubã.. Apoi s-a tras asupra mea”.
A fost asemuitã de presa strãinã cu disidentii polonezi si rusi Havel sau Yablokov.
Doina Cornea a fost asistentã universitarã la Facultatea de Filologie a Universitãtii 'Babes-Bolyai' din Cluj-Napoca.
Distribuirea clandestine a volumului “Încercarea labirintului”, de Mircea Eliade, a reprezentat începutul disidentei, în 1980. Au urmat alte patru traduceri-samizdat, din limba francezã.
A fost destituitã, în 1983, de la Universitatea din Cluj-Napoca si anchetatã.
A rãspândit, în 1987, manifeste de solidaritate cu muncitorii din Brasov. Au fost arestati timp de cinci sãptãmâni. Pânã în decembrie 1989, a avut domiciliu fortat, fiind în permanentã supravegheatã de fosta Securitate.
Dupã 22 decembrie 1989, a fãcut parte din Consiliul Frontului Salvãrii Nationale, organism din care si-a dat demisia la 23 ianuarie 1990.
A publicat: “Liberté? Entretiens avec Michel Combes” (1990), “Libertate?” (1992), “Scrisori deschise si alte texte” (1991), “Fata nevãzutã a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade” (1999), apãrutã în 2000 si la Paris (“La face cachée des choses”), "Puterea fragilitãtii" (2006).
Volumul “Jurnal. Ultimele caiete (1988-1989)”, apãrut la editura Fundatiei Academiei Civice, 2009, a fost lansat pe 31 iulie 2009.
La începutul anilor 1990, Doina Cornea a publicat volumul "Puterea fragilitãtii", reeditat în anul 2006 de editura Humanitas. Aici sunt adunate scrisorile sale deschise adresate lui Nicolae Ceausescu, dar si cea adresata muncitorilor din Brasov, dupã revolta de la "Tractorul" din 1987.
A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitãtii Libere din Bruxelles (1989) si a fost decoratã cu Legiunea de Onoare, în grad de Ofiter, cel mai înalt ordin al Republicii Franceze în anul 2000. Ordinul “Steaua României” în grad de Mare Cruce, a fost decoratia oferitã de presedintele Emil Constantinescu în acelasi an. Steaua de Merit a Ungariei i-a fost acordatã de fostul presedinte ungar Ferenc Madl.
Papa Ioan-Paul al II-lea a decis în 2003 ca Doina Cornea sã devinã Cavaler al Ordinului Sfântul Papã Silvestru.
Regele Mihai I, despre care Doina Cornea spunea cã “este singura iubire care i-a mai rãmas”, i-a acordat Crucea Casei Regale a României în 2009. În acelasi an, ambasadorul Frantei la Bucuresti, Henri Paul, a onorat-o cu “Legiunea de Onoare” în grad de comandor.
"Lupta mea nu s-a îndreptat, în esentã, împotriva lui Ceausescu, ci impotriva comunismului ca ordine socialã. Am luptat împotriva unui sistem. Ceausescu nu era decât un produs al sistemului. (...) M-am strãduit, realmente, sã trãiesc ca si cum frica nu ar exista, chiar dacã am resimtit-o destul de des. Trebuie sã rãmânem liberi, sã nu devenim robi ai fricii. Adevãrul este cã toti acesti ani au reprezentat pentru mine un bun exercitiu, în fond. Mi-am spus: trebuie sã trãiesc ca si cum Securitatea nu ar exista", mãrturisea Doina Cornea într-un alt interviu.
În urma unui accident vascular suferit de Doina Corneain 2008 s-a retras din viata publicã.
Fosta disidentã a regimului comunist Doina Cornea a murit la 3 mai 2018 la vârsta de 89 de ani, fiind bolnavã de mai mult timp.
Dumitru Constantin
Toronto, Mai 2023
|
Dumitru Constantin 5/22/2023 |
Contact: |
|
|
