Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente Despre noi / Contacte Evenimente Culturale   Romïżœnii de pretutindeni Puncte de vedere Pagina crestină Note de carieră Condeie din diasporă Poezia Aniversari si Personalitati Interviuri Lumea nouă Eternal Pearls - Perle Eterne Istoria noastră Traditii Limba noastră Lumea în care trăim Pagini despre stiintă si tehnică Gânduri pentru România Canada Press Stiri primite din tara Scrisorile cititorilor Articole Arhivïżœ 2024 Articole Arhivïżœ 2023 Articole Arhivïżœ 2022 Articole Arhivïżœ 2021 Articole Arhivïżœ 2020 Articole Arhivïżœ 2019 Articole Arhivïżœ 2018 Articole Arhivïżœ 2017 Articole Arhivïżœ 2016 Articole Arhivïżœ 2015 Articole Arhivïżœ 2014 Articole Arhivïżœ 2013 Articole Arhivïżœ 2012 Articole Arhivïżœ 2011 Articole Arhivïżœ 2010 Articole Arhivïżœ 2009 Articole Arhivïżœ 2008 Articole Arhivïżœ 2007 Articole Arhivïżœ 2006 Articole Arhivïżœ 2005 Articole Arhivïżœ 2004 Articole Arhivïżœ 2003 Articole Arhivïżœ 2002	Din volumul : Planeta stă acasă Poeta Victoria Milescu, autoare cu bogată experiență, își surprinde acum cititorii cu un volum ocazionat de traumele suferite de omenire în ultimii doi ani: Planeta stă acasă, Editura Neuma. Modul elegant și precis, bogat în imagini și impregnat de emoție cu care poeta ne-a obișnuit în atîtea ocazii, se adaptează inspirat la tema dificilă adoptată. Primul volum la editura Neuma al unei scriitoare consacrate poartă semnele atractivității pentru cititorul de poezie avizat. (...) Precum în celebra poezie a lui Goga în care plînsul cucerește teritorii, făcîndu-l pe George Călinescu să observe că țara „are un aer hermetic”, planeta descrisă de Victoria Milescu are un aer fantastic și absurd, pare ținutul unei lumi extrase dintr-o distopie. Chiar timpul se distorsionează și aberația lui o rănește direct pe cea care-l observă. Vremea trece deopotrivă repede și încet, afectînd toate percepțiile. Întregul volum, citit mai ales acum, cînd anii de izolare au rămas în urmă și apar tot mai estompați, ca un coșmar, este un document, dar și un avertisment mai larg, despre fragilitatea lumii și posibilitatea repetării (vezi recentul război) unor bulversări majore și, mai ales, globale. Victoria Milescu surprinde excelent aceste grave vulnerabilități ale planetei și ale locuitorilor ei. (extrase din cronica Fragila noastră planet㠖 semnată de Horia Gârbea – publicată în revista Litere, numărul 2 din 2023) Planeta stă acasă Frunzele stau acasă nu mai pleacă din copacii încoronați păsările stau acasă puii lor s-au făcut mari dar nu mai zboară spre alte zări țările și-au pus lacăt la cer la râuri, la drumul de fier nisipul nu mai urcă lipit de tălpile temerarilor până pe culmile munților unde zăpezile nu se mai topesc au rămas unde s-a întâmplat să cadă cu fulgii în balans așteptând ca soarele să facă dreptate blând sau nemilos, dar și el stă acasă inima mea, îndrăgostită nu mai sare din piept să întâlnească inima ta la jumătatea drumului ca altădată fiindcă și inima ta stă acasă încerci să-ți deschizi pieptul dar cuțitul rămâne acasă, în teacă va rugini cu firul de sânge pe lamă numai ziua de azi pleacă, eliberată poeții lumii sunt inspirați, scriu poeme de înduplecat moartea pe planeta albastră. O lingură de materie pe zi Cu un ceai cald lângă șemineu privesc plutirea fulgilor suicidari îmi ține de urât Toccata și Fuga în Re Minor de Bach în aer plutesc semințele florilor din tablourile prea scumpe spre a fi expuse Pământul aleargă ca un nebun cu 100 000 km/oră spre soare cine să-l prindă din urmă să-l ia de guler, să-l întrebe ce faci cu noi, până când... până când prind în palmă un fulg cât Groenlanda noaptea îi dă brânci zilei începătoare descurcă-te, zice, cum fac și eu ascult Carmina Burana vizavi locuiește unchiul Sami, la prima oră merge la cumpărături tocindu-și bocancii militari cu un rucsac în spinare trimis de stăpânii lui veniți de pe Venus unde o zi e cât un an pe Pământ ninge cu șaibe, piulițe, șuruburi din atelierele circumstelare îmi ține de urât viața, îi caut un diminutiv și un motiv pentru a o jefui cu tandre;e John Atkinson Grimshaw îi pictează noaptea pe chip noapte înseamnă infinit în toate limbile... O noapte surdomută Mi se pare atât de ciudat că încă exist, am chiar un sentiment de vinovăție că nu sunt luată în seamă, în vizor dimineața, mă trezesc în aceeași cameră printre filele cărților înroșite peste drum, în fața vilei de curând construite – grupuri de oameni îndoliați, lumânări, coroane de crini și orhidee îmbrăcând gardul pe fereastra de la stradă au lipit fotografia lui Cristi radios, la o masă, cu o halbă de bere, la mare purtând ochelari de firmă, pălărie albă soția îl jelește, se prăbușește cei din jur o ajută, îi dau un pahar cu apă femeia țipă mai tare decât ambulanțele pe bulevardele isterizate ieri seară, una a oprit și la blocul nostru din ea au coborât doi bărbați îmbrăcați în zăpadă de pe alt tărâm, puțin obosiți, l-au luat pe targă pe vecinul octogenar, un bătrânel cumsecade soția plângea în hohote apoi s-a auzit hohotul altei femei de pe palier întotdeauna cineva are o durere mai mare decât a ta bat clopotele bisericii din apropiere mă rog pentru poetul de la Dunăre care a murit azi nu ne agream, dar amândoi scriam poezie credeam că ea va salva lumea Să o salveze de ce? mă întreabă un păianjen lunecând pe un fir de mătase aurie îl privesc cu milă, îi întârzii moartea: De ce n-ai rămas în poemul tău, nefericitule? Sunt pe picioarele mele Negociază, târguiește-te nu mă da din mână ușor nu mă scăpa din ochi, nici printre degete ca o piatră tocită de întrebuințare lunecând în apa cu valuri amare nu mă șterge din cartea la care și eu am trudit mai am încă sânge – cerneala ta preferată mai am încă forțe și aliați de care nici tu n-ai aflat nu mă lăsa în urma celor ce aleargă despletiți pe străzile începând și terminându-se în numele tău... am dansat împreună sub flăcări din cer în Turnul Eiffel ne-am îmbrățișat pe Podul Waterloo am urcat cu tuburi de oxigen pe crestele înzăpezite ale celui mai semeț vis de glorie de 2000 de ori am venit și am plecat de fiecare dată erai la post m-ai ochit din prima m-ai testat pentru grozăvii și sublim m-ai strivit sub tălpi, m-ai fărâmițat m-ai zdrobit, m-ai împrăștiat, m-ai adunat m-ai ridicat, m-ai înălțat nu mă lăsa fără tine, Doamne... Mai scrie-mă Pe masa Ta de lucru sunt și eu mai zăbovește asupra mea mai scrie-mă când ai vreme când nu Te deranjează nimeni mai adaugă-mi o cifră, un indice care să mă trimită la subsolul unei închisori de hârtie velină foșnind fibră cu fibră mai scrie-mă cu litere mici, mari, ilizibile cu o erată în spinare, un codicil dă-mi să beau suferință, cerneala cerului vreau să mă așez la coada lungă a iertărilor greșelilor de tipar adaugă-mi încă o pedeapsă, un vers mai lung mai zăbovește-mă asupra unui cuvânt nu mă arunca la coș, Doamne. Reproșul pământului Ce să faci cu atâta lumină nu poți să o strângi la piept nici sub pleoape nu o poți găzdui arde corneea, irisul, imaginea absolutului inventându-se în fel și chip sunt pe un câmp deschis ce mă înghite nemaifiind nimic, nimeni în jur pământul victimelor își reproșează că n-a făcut mai mult să ne apere de noi înșine. Terminus Dragii mei, lumea s-a terminat nu mai stați la coadă duceți-vă acasă, în munții și câmpiile voastre pe care le veți naște în chinuri ați crezut că moartea va rezolva și problema vieții că va munci în locul vostru că va face curat după voi nu mai dețineți nimic finis, faliment v-ați trezit târziu iar târziul s-a terminat și el după ce s-a dat peste cap să facă rost de ceva tragedie veritabilă, de la sursa primară cei mai mulți încă nu-și dau seama că asta a fost tot, lumea s-a terminat stimați deținuți, sunteți liberi... Victoria Milescu     5/17/2023 Contact:   Informatii Utile despre Canada si emigrare. Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online. Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul! Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online   Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |   created by Iulia Stoian