Rugã cãtre mama
Trimite-mi, mamã,
mâna ta crãpatã,
sã ti-o sãrut.
Si chipul tãu
trecând
spre-acelasi câmp,
trimite-mi-l,
cã îl astept,
Trimite-mi, mamã-acel sãrut
ce mi l-ai dat
la început
Sunt eu,
copilul tãu iubit,
azi un orfan nefericit,
purtând prin vis
spre asfintit.
destinul meu.
Revarsã, mamã,
dragostea
pe lumea mea
si dã-mi putere
sã mai lupt.
Din cerul noptii
cu safire
trimite, mamã,
a ta iubire
pe Pãmânt
OCHII MAMEI
Pe cerul noptii,
printre stele,
vãd ochii mamei
mãsurând
distanta
pânã la Pãmânt,
Aceiasi ochi
din amintiri
tinând tot cerul
în priviri,
îi vãd acum
prin somn veghind.
O, cum n-as vrea
sã mã trezesc,
ci sã rãmân asa
aprins
de ochii mamei.
LAUDÃ SOARELUI
Dacã nu au avut
un ceas desteptãtor,
Mama si Tata
s-au orientat
dupã astrul solar.
Dimineata,
când Soarele
se arãta pe cer,
Tata zicea:
“Sculati copii,
E Soarele sus!”
Si Soarele ne privea
prin crengi de dud,
iar noi ne bucuram
de ziua frumoasã.
Apoi o auzeam pe mama:
“Soarele s-a mai ridicat de o sulitã.
E ora de plecare la scoalã.”
Plecam fãrã sã alerg
si ajungeam la timp
pe scara scolii mele.
Urcam odatã cu soarele.
Când soarele se arãta
la geamul de sub trestii,
Mama ne astepta în prag.
Atunci ne întorceam voiosi
de la scoalã.
Când soarele aluneca la apus,
Mama ne pregãtea masa de searã.
Când soarele dispãrea de pe cer,
Atunci dispãream odatã cu el,
În somnul vietii solare.
George Bãjenaru - Wakefield
|
George Bãjenaru 5/11/2023 |
Contact: |
|
|
