Subiectiv - Omul Indispensabil al Secolului 21
Citind un articol despre Charles Krauthammer, distinsul jurnalist laureat al premiului Pulitzer, a cărui viață a fost deviată de un aproape letal accident din tinerețe care i-a provocat paralizarea trupului de la gât în jos și l-a forțat să-și petreacă restul zilelor pe un scaun cu rotile, am dat de un paragraf dintr-un articol publicat de el în Washington Post despre Winston Churchill: „Omul Indispensabil”:
„Persoana Secolului? Revista Time a oferit lui Albert Einstein, o alegere solidă și interesantă. Din păcate, ea este greșită. Singurul posibil răspuns este Winston Churchill. De ce? Pentru că numai Winston Churchill poartă criteriul absolut cerut al indispensabilității. Fără Churchill lumea astăzi ar fi fost nerecunoscut de sumbră, împovărată, torturată... Scoate-l pe Churchill în 1940... și Britania s-ar fi împăcat cu Hitler – ori mai rău. Nazismul ar fi câștigat. Hitler ar fi realizat ceea ce nici un alt tiran, nici măcar Napoleon, n-ar fi obținut vreodată: stăpânirea Europei. Civilizația ar fi descins într-o întunecime cum nu ne-a fost dat niciodată să cunoaștem.”
Charles Krauthammer îl definește pe Churchill drept „omul secolului 19 parașutat în secolul 20... A fost necesar ca un om al secolului 19 cu obiceiuri tradiționale, cu gândire rațională, cu inclinații conservative, să salveze secolul 20 din sine însuși.”
Charles Krauthammer a murit în anul 2018. Ar fi fost foarte interesant de știut cum ar fi definit el „Omul Indispensabil al Secolului 21” după trecerea lumii prin calamitatea epidemiei Covid 19, cea care a răsturnat cursul vieții și al obiceiurilor tradiționale ale oamenilor din toată lumea, a transformat mentalitatea identității naționale prin media socială, a orientării sexuale și în final încearcă convertirea populației și în special a tineretului la noi experimente în domeniul climateric, energetic și inteligenței artificiale.
Ca niciodată de-a lungul istoriei, fiecare dintre noi care ne socotim ființe raționale, suntem martorii unei nefirești curse generale de sinucidere globală prin legi impuse tiranic sub aspectul unor viitoare binefaceri cu rezultate dezastroase în prezent. Ca în Gomora biblică, oamenii necontaminați de năravurile sociale așteptau îngroziți și sufocați apariția unei salvări din ghearele mulțimilor de inși depravați care-i înconjurau și noi astăzi privim cu ochi cercetători apariția cuiva care ar putea opri nebunia generală și ar putea întoarce lucrurile la stagiul normal așa cum le-am moștenit din părinți și străbuni. Dar așteptarea noastră, zadarnic caută această persoană indispensabilă, pentru că situația a evoluat prea mult ca să mai poată fi stopată, oamenii s-au depărtat mai rău de cât la ”turnul Babel” unii de alții și nu se mai pot înțelege între ei, iar vorba clară a cuiva cu cele mai nobile intenții nu mai poate fi ascultată de strigătele celor din jur care mereu găsesc pricini de îndoială și răzmeriță. Nu, nici Hristos venit a doua oară în mijlocul nostru, nu ar putea ajunge nici până la templu, ca să alunge neguțătorii și cămătarii din interiorul lui; va fi acuzat de terorism. de răsturnarea ordinii publice și răstignit din nou.
Cu alte cuvinte, prin vorbă bună nu cred că sunt șanse de schimbare a situației în care ne aflăm. Atunci ce ne rămâne de făcut? Posibil se va repeta ca în trecut: gloata va ridica pe umerii lor un tiran care va călca cu brutalitate peste orice s-a socotit sacru, va impune legii noi și fiecare, din voie sau nevoie va fi mulțumit, că cel puțin sub noua autoritate s-a obținut ordinea în societate. Așa a apărut la putere Napoleon, Hitler și Stalin. Cunoaștem bine milioanele de victime pricinuite de ei drept pilde altora care li s-au opus. Nu, nu putem uita că datorită unora ca ei, noi înșine ne-am răspândit în lumea largă în căutare de pace, stabilitate și liniște. Nu am crezut însă niciodată că răgazul acesta va fi așa de scurt, că lumea care ne-a primit cu bunăvoință se va schimba și ea molipsită de aceeași perversitate a unor idei înfiltrate cu dibăcie în mințile necoapte ale copiilor de pe băncile școlilor, revoltați de ceea ce părinții lor au creat pentru buna lor stare. Când se vor trezi la realitate, ruinele societății de ieri vor deveni martorii regretelor lor târzii.
De ar fi trăit încă Charles Krauthammer, probabil că ar fi putut întrezării o figură care din ce în ce mai mult se înalță cu autoritate pe cerul înnourat de la miezul zilei în persoana lui Xi Jinping. Sub soarele sudului un aluat nou dospește, crește, se coace și-și răspândește în lume aromele ademenitoare. Acolo se află China și miracolul dezvoltării ei cu o creștere globală a produselor cu peste 8% anual, a început să înfricoșeze pe mulți din restul lumii nepregătiți de această surpriză. Cu ochi îngroziți fiecare politician începe să vadă că în propriile lor orașe și capitale, puterea economică aparține deja populației chineze infiltrate pe teritorile lor ca imigranți în cete de milioane, încă din anii ’80. În aceste orașe și capitale, cum e și în Toronto, s-au înființat China Towns (orașe chinezești) prospere. Comerțul cu China continuă în prezent pe toate continentele în mod favorabil datorită prețurilor avantajoase, puterea și autoritatea Chinei pe plan internațional este în continuă creștere iar din punct de vedere militar, China a devenit o forță de temut. În timp ce America și țările aliate trimit trupe de ocupație în alte țări și-și irosesc eforturile în războaie, China încheie tratate și convenții care-i permite să-și continue dezvoltarea economică, militară și politică. În multe sectoare, cu tehnologie furată sau dezvoltată de ei, au reușit să egaleze sau chiar depășească reușitele vestului fărâmițat în conflicte interne și externe, cu politică nesănătoasă și confuzie generală pe toate fronturile. Nu doresc să fiu un profet fals, dar la ora actuală cred că hegemonia mondială nu mai aparține Statelor Unite.
David Kimel
Toronto
|
David Kimel 5/1/2023 |
Contact: |
|
|
