1 Mai
Ne e dor, un dor de mare, dor de munte, dor de șes,
Cu mașini multe-n parcare, care intră, care ies,
Cu drumuri aglomerate și șoferi care înjură,
Cu claxoanele turbate, cam cu ce le vin la gură,
Cu țara în sărbătoare, în fumul de la grătare
Și cozi pe la magazine, cu lumea grăbită tare,
Îndesând în portbagaje mâncare pentru o lună,
Ca să vadă toți vecinii a efortului cunună
Pentru clasa muncitoare, obsedată de mâncare,
După zeci de ani de foame și lupte care pe care,
Când, la rânduri, tot poporul trebuia să se învârtă,
Ca s-apuce, cu eforturi, în final și o ciosvârtă.
Dar acum mii de grătare năpădesc întreaga țară,
Căci o lume carnivoră își uită viața amară,
Tratată cu mici și bere, carne multă de friptură
Și în muget de manele este gata prima tură.
E plin în restaurante, ba e plin și pe la han,
Cu jertfă de îmbuibare pentru sfântul burdihan,
Iar spre seară, mulțumită, se retrage marea turmă
Și mormane de gunoaie zac grămezi, lăsate-n urmă.
Risipitorul
Treceam adesea, fluierând, prin gară,
Sau cu șalupa către prea vechiul far,
Dar trenul meu era mereu marfar,
Șalupa mea plutind numai spre seară.
Am risipit și suflete în cale,
Iubiri ce le-am pierdut în marea grabă,
Iubeam așa, ca să mă aflu-n treabă
Și recitam poeme epocale !
Pândeam prada din zbor, ca un erete,
O amețeam cu vorbe-mbârligate,
Dar vorbele nu prea erau legate
Și se sfârșeau ca nuca în perete,
Căci viața mi s-a scurs mai mult amară
Și ce-am crezut cândva că e feeric,
A fost numai o mare de-ntuneric,
Unde mă voi opri ultima oară.
A.R., 30.04.23.
|
