1 Mai
Ne e dor, un dor de mare, dor de munte, dor de șes,
Cu mașini multe-n parcare, care intrã, care ies,
Cu drumuri aglomerate și șoferi care înjurã,
Cu claxoanele turbate, cam cu ce le vin la gurã,
Cu țara în sãrbãtoare, în fumul de la grãtare
Și cozi pe la magazine, cu lumea grãbitã tare,
Îndesând în portbagaje mâncare pentru o lunã,
Ca sã vadã toți vecinii a efortului cununã
Pentru clasa muncitoare, obsedatã de mâncare,
Dupã zeci de ani de foame și lupte care pe care,
Când, la rânduri, tot poporul trebuia sã se învârtã,
Ca s-apuce, cu eforturi, în final și o ciosvârtã.
Dar acum mii de grãtare nãpãdesc întreaga țarã,
Cãci o lume carnivorã își uitã viața amarã,
Tratatã cu mici și bere, carne multã de fripturã
Și în muget de manele este gata prima turã.
E plin în restaurante, ba e plin și pe la han,
Cu jertfã de îmbuibare pentru sfântul burdihan,
Iar spre searã, mulțumitã, se retrage marea turmã
Și mormane de gunoaie zac grãmezi, lãsate-n urmã.
Risipitorul
Treceam adesea, fluierând, prin garã,
Sau cu șalupa cãtre prea vechiul far,
Dar trenul meu era mereu marfar,
Șalupa mea plutind numai spre searã.
Am risipit și suflete în cale,
Iubiri ce le-am pierdut în marea grabã,
Iubeam așa, ca sã mã aflu-n treabã
Și recitam poeme epocale !
Pândeam prada din zbor, ca un erete,
O amețeam cu vorbe-mbârligate,
Dar vorbele nu prea erau legate
Și se sfârșeau ca nuca în perete,
Cãci viața mi s-a scurs mai mult amarã
Și ce-am crezut cândva cã e feeric,
A fost numai o mare de-ntuneric,
Unde mã voi opri ultima oarã.
A.R., 30.04.23.
|
