Eustațiu Stoenescu, unul din marii portretiști ai lumii,
Pictorul Eustațiu Stoenescu s-a născut la 14 mai 1884, în Craiova. La vârsta de 73 de ani și patru luni a decedat în urma unui accident stupid petrecut în curtea locuinței din New York (13 septembrie 1957). A făcut parte din familiile importante ale Băniei, tatăl său, Grigore fiind senator și latifundiar. La rândul său, bunicul Statie a ocupat funcția de primar al Craiovei în 1876. Casele impozante ale părinților și bunicilor se aflau pe strada Ion (Ioan) Maiorescu, cu fațada spre Biserica Sf. Anton, lăcaș Romano-Catolic situat în centrul urbei, lângă Liceul de Fete- Elena Cuza și în apropierea Liceului de Băieți- Carol I.
În anul 1900, după absolvirea Liceului Carol I din Craiova, Eustațiu Stoenescu a plecat la Paris, unde a urmat cursurile Academiei Julien, Școala de Arte și Școala de psihologie. În mirajul Orașului Lumină a descins împreună cu bunul său prieten din copilărie și liceu, Nicolae Titulescu (1882-1941), viitoarea somitate, care va avea o traiectorie fulminantă. Pe malurile Senei, Eustațiu a devenit elevul lui Jean-Paul Laurens, lângă Auguste Rodin, Antoine Bourdelle, Camil Ressu, dar și prieten bun cu Brâncuși (1876-1957). Maestrul, cu opt ani mai în vârstă, îi va dezvălui amicului aflat la început de carieră, din multitudinea secretelor esteticii.
Eustațiu Stoenescu a admirat pictorii vremii, după care a abordat un stil personal devenind un portretist virtuos, prin darul exprimării, cu multă expresivitate, concisă și solemnă. Ca tânăr pictor, distins, elegant și zâmbitor a dus o viață romantică. În cercurile mondene figura ca un cosmopolit, rafinat și oarecum, arogant. Era socotit un mare talent ajungând printre cei mai mari portretiști ai timpului. În 1906 a obținut medalia de aur la Expoziția Jubiliară de la Paris, apoi premiat la toate expozițiile organizate în patru țări europene și patru state americane.
În anul 1924, conform planurilor arhitectei, Henriette Delavrancea, Stoenescu a pictat interiorul Bisericii Sf. Gheorghe-Nou, din Craiova, edificiu situat pe strada cu același nume, în prezent, strada Păltiniș, nr. 15. A fost ajutat de elevii săi, Ilie Marineanu (1918-1998), Alexandru Ciucurencu (1903-1977) și Ion Țuculescu (1910-1962). Efortul său a fost considerat o datorie sacră, deoarece lăcașul de cult fusese construit în 1755, de înaintașul său, Milcu Stoenescu, în locul unei biserici de lemn ridicată în 1722 și devenită scrum, în urma unui incendiu.
Precizarea de Sf. Gheorghe-Nou provine de la faptul, că exista, deja, în centrul Craiovei Biserica Sf. Gheorghe construită cu 24 de ani mai înainte (1731), tot de neamul Stoeneștilor. În mod firesc, prin apariția altei biserici, cu un nume asemănător, acest vechi simbol al cucerniciei a devenit Biserica Sf. Gheorghe-Vechi situată pe strada Principele Aurelian, actuala stradă Arieș, nr. 9. Data exactă a ridicării zidurilor cade în lacună, uzanță în stabilirea cu precizie a unor repere arhaice. Este vorba de contraziceri cu o diferență mică, de un an sau doi.
La expoziția de la New York, din 1930, Eustațiu Stoenescu a fost felicitat de Franklin Roosevelt, guvernatorul statului respectiv și viitor președinte al Statelor Unite (1933-1945). În toată activitatea, pictorul a participat la 29 de expoziții organizate în nouă orașe importante, precum, Paris, Craiova, Veneția, Londra, București, New York, Chicago, Pittsburg și Cleveland, unde a fost apreciat moral și pecuniar. Printre lucrările importante se pot aminti : Țiganii la drum (1911), Dejunul (1914), dar și portretele - Elena Văcărescu (1915), ducesa dUzes (1920), baroneasa Levavasseur (1922), guvernanta Amelia Kinst (1924), guvernanta MacCanell (1927).
În 1936, ca o recompensă a unei experiențe vaste, Stoenescu a devenit profesor universitar la Academia de Arte Frumoase din București și în 1941 a fost numit rectorul Academiei de Arte. Această promovare îl va costa scump după război, acuzat că mandatul îi fusese încredințat de Generalul Radu Rosetti, ministrul Culturii Naționale și Cultelor, în Guvernul considerat militaro-fascist, Ion Antonescu - 3.
De frică să nu fie arestat de comuniști, în anul 1947 a fost nevoit sa plece urgent în Occident. Cu multe peripeții a ajuns la New York, unde a murit, în după-amiaza zilei de 13 septembrie 1957, la șase luni după decesul prietenului Brâncuși (16 martie). Conform ultimei dorințe, Stoenescu a fost reînhumat de fiul său, în Paris, orașul care l-a consacrat. Nu avea cum să uite, că fusese repudiat de antihriștii, care, protejați de tancurile sovietice acaparaseră puterea în țara natală, torționari selectați pentru lichidarea tuturor elitelor, fără milă și regrete.
După evenimentele din decembrie, 1989, nepotul său, Michel Pombrian (după numele mamei) a venit la Craiova să recupereze averea bunicului Eustațiu, bunuri confiscate de comuniști în 1945. Din surse credibile am aflat că Michel a murit recent, în Norvegia, la vârsta de 81 de ani.
În perioada următoare, aceste date vor fi completate, prin bunăvoința unor istorici, cunoscători ai fenomenului, urmași ai regretatului istoric, prof. dr. Toma Rădulescu, o somitate a domeniului și cercetător consacrat. L-am apreciat ca fiind o adevărată enciclopedie, dar, care ne-a părăsit prea devreme, în urmă cu un an, lăsând ștafeta pe mâini mai mult decât avizate.
Câțiva ani, Eustațiu Stoenescu a pictat pentru Casa Regală a României, ca preferat al Monarhiei.
O stradă, care are forma literei S, din Estul Craiovei îi poartă numele. Vezi schița anexă. Ca un paradox, la fel ca ... marii cărturari de lângă noi, majoritatea locuitorilor zonei nu cunosc cine a fost cel de pe indicatorul străzii !
Note:
-Nicolae Vicol, Eustațiu Stoenescu-maestrul, ctitorul și pictorul, Ziarul Lumina, București, 29.11.2016.
-Adrian Năstase- blog /28.12.2009. Fostul premier (2000-2004) recomandă ca surse veridice, cărțile expertului Paul . Rezeanu (1937-2021), profesor universitar (1998-2008) și director al Muzeului de Artă din Craiova (1970-2004).
-Ion Anton Datcu-biograf, Laval, Qc., Canada,
|
Ion Anton Datcu 4/17/2023 |
Contact: |
|
|
