Ouă de Paște (Scheci a la Nea Mărin)
Ascultaț, mă frațâlor, comedie. Pățâtă de mine, nu să zici că auzâtă.
De Paște, ca în toți anii, Veta mea, când roși ouăle, le aleasă pe-ale mari și frumoase să împartă la morți, dupe cum e obiceiul. Dar nu le pusă în frigider, că era ocupat , ca de sârbători, și le lăsă o noapte în camera dupe beci unde, oricum, e rece și iarnă și vară.
Nu zâceți, mă oameni buni, că o lăsă pe Veta cu mâna la inimă Sucă al nostru?! Cum făcu, cum dreasă, dete peste ouă și le pupă între ele ca să își aleagă un ou tare, de nu mai rămasă unu pe Dumnezău lui, da niciunul, auzâț. Ciocnea cu dănacii de sama lui, că era de-acuma flăcău în lege. Numa mintea îi mai lipsa. Aia nu să copsese, știi.
Ei, nepoate, îmi zâsăi, pregătește-ți spinarea! Da credeț că mai dete pin Caraula? El știe unde stătu, că nu-l văzurăm la față freo trei zâle, de intrasă la grijă și Veta, cât era ea de supărată. Când ne pomenirăm cu el în prag, era slab și tras la față ca dupe boală. Ca dupe boală, auz.
Când îl văzu, Veta îl luă la draci:
- Pe unde umblași, mă? Dupe ouăle sparte, ai?
Da eu, văzându-l jigărit ca un câine de pripas, îi zâsăi fomeii:
- Pune-i, fă, să mănânce, nu vezi că sunt numai oasele de el?
Tare în clanță, ca de obicei, Veta tot nu să lăsă:
- Las să fie! Ce îmi făcu el mie în zâua asta mare nu să trece cu una cu două!
- Să trece, nu să trece, pune-i mai întâi o ciorbă și pe ormă vă lămuriț!
- Ce să lămurim? Nu e clar? Clar ca bună zâua, zâce.
- Clar, neclar, pune-i în farfurie și gata!
Și îi pusă, mă frațâlor, da era așa de hămesit, că mâncă ciorba dintr-o sorbire și pică pe loc, așa îmbrăcat cum era, în patul din bucătărie. Adurmi instant, ce mai!
- Scoate-i, fă, bocancii, îi zâsăi Vetii.
- Da tu ce-ai? Te pomeni că te-or durea mâinile? Dacă îi porți de grijă, scoate-i, zâsă, și ieși trântind ușa.
Era oțărâtă rău și îi detei dreptate, cum nu, că fu nevoită să pună la împărțât niște ouă pirpirii, ba unele chiar crăpate, furdaua cum s-ar zice, de ne făcurăm de băcănie.
- Zi și tu că sunt ouă de bibilică și o să se bucure, că alea sunt și măi tari ca ale de găină, încercai eu s-o liniștesc.
Aveam câteva bibilici, știi, da Veta se aprinsă și măi rău. Era cât pe ce să puie drugu la poartă și să nu măi primească pe nima cu împărțite, da tot ea își veni în moși.
- Numai pe Macârțana n-o s-o primesc, pe aia, zâce, că umple satu cu limba ei spurcată.
- Bine, zâsăi, și ieșii lăsând-o într-ale ei.
- Bine pe dreacu, da am de ales, că n-am, auzâi în urma mea.
Iote ce poate face un drăcușor de copil chiar în sfânta zi de Paște. Ne pusă el pe ace? Ne pusă. Da și ce îl așteaptă, măi bine nu s-ar trezi! Că eu nu zâc de două ori un lucru, da și când mă scoți din fire, apoi țân te drace!
După datina străbună, eu vă urez Paște fericit!, cu sănătate, bucurie și noroc! Doamne ajută!
|
