Mielul
O, mielule, simbol tainic
Al legăturii noastre cu increatul,
Simbol al slavei și al bucuriei
Al celor blânzi, săraci dar curați,
Pe altarul jertfei tale sfinte
Înainte de somnul tău de veci
Te-am văzut în primăvara
Prunciei mele, te mai văd și acum
Pe tăpșanul nostalgic al amintirilor
Cum te duceau la înjunghiere.
Te-am văzut de departe
Și nu m-am putut apropia
Am așteptat ca pulsul vieții
Să se despartă de inima ta
Ca sufletul tău să ajungă
În împărăția cerurilor.
Tu te-ai născut primăvara
Aproape de ziua jertfei pe cruce
A Mielului lui Dumnezeu
Ofrandă de sânge nevinovat
În care să ni se spele păcatele.
Bătăile inimii tale zguduie temeliile
Șubrede ale veacului acestuia.
Dacă nu te mai poți întoarce
În blândețea blăniței tale calde
Cernite de ultima ninsoare
Dacă nu te poți coborî de acolo
De sus de unde sufletul tău s-a urcat
Te întreb mielule, spune-ne dacă știi
Ce hotar al neființei încă ne desparte?
Eu îți caut blândețea și nevinovăția
Și bucuria sfântă prin care primăvara
Mieilor se dăruie și își revarsă
Suflarea caldă peste tăpșanul
Pe care și tu ai zburdat fericit.
Tu te întorci iar la cinul celor sacrificați.
Tu porți în sânge această orânduire
A firii, tu cea mai curată dintre ființe.
În tăcerea ta de dinainte de înjunghiere
Stau ascunse toate tainele lumii.
Cine te-a ales să te oferim ca jertfă
A știut ca numai sufletele celor blânzi,
Celor milostivi, celor curați cu inima
Sunt bine primite la cina cea de taină
A Mielului care a înviat din morți.
Marin Mihalache
Chicago, USA
|
Marin Mihalache 4/13/2023 |
Contact: |
|
|
