" Unde esti copilărie cu pădurea ta cu tot ?"
Ce n-aș da să se întoarcă acei ani minunați ai copilăriei, să alerg prin pădurea din jurul casei, Olete-Zorlești-Zăpodină, să cobor în Vâlceaua Dobreciorului și să culeg flori de câmp, să fac din ele coroniță, să trec pe la Fântîna Zânelor din Scorțăreaua, să-mi stropesc fața cu apa cristalină care curgea într-un jgheab de lemn, apoi să vin acasă și să-i ofer Măicuției ghirlande de cocorăi, brândușe, viorele și să mă bucur de apusul soarelui. Seara, înainte de culcare, să ascult câte o poveste cu Gruia lui Novac Șoimanu, pe care mi-o spunea bunica Elena Tetoianu, iar somnul să-mi fie liniștit, păzit de îngerii care anunțau zorile Sfintei Duminici de Paște... când mă duceam să cânt în corul Bisericii de la Vale. Când ciocneam primul ou ,,Cristos a înviat, adevărat că a înviat!" chiar îl vedeam în închipuirea mea pe Domnul IISUS cum se cobora de pe CRUCE și ne spunea: ,,VENIȚI LA MINE COPII!" - și Îi simțeam mâna care-mi mângîia părul. În gând îmi spuneam: ,,Unde sunt urmele cuielor cu care a fost răstignit pe CRUCE?" Acele zile mirifice au rămas dăltuite în sertarul minții ,,copilului vesel și fără griji".
Doamne ajută! Dă-ne sănătate să ne bucurăm de viață!
C O P I L Ă R I E
Azi mi-e dor, copilărie!
Oare când ai fi plecat?
Ani mi te-aș căta o mie;
Să te-ntorci aici, în sat.
Să alergi, să urci în meri,
Să culegi fructele lor;
Te-ai dus și, parcă ieri
Mă-nsoțeai, eram fecior.
La braț mergeam în Deal,
La căsuța din răscruce
Unde noi mai locuiam,
Și trăiam o viață dulce.
Căci fetița care-aprinse
Focul dragostei, atunci,
Tot ca tine mi se duse;
Hai, încearcă s-o aduci!
Draga mea copilărie!
Astăzi aș plânge cu tine:
Vreau iubita mea să fie
Fericită lângă mine
Și din ochii ei să pice
Lacrimi sincere, fierbinți,
A ei gene să-mi ridice,
Și în brațe-nlănțuiți
O steluță să privim,
Cea lipsită de noroc
N-am știut să ne iubim,
Să rămânem la un loc.
Cât regret, ce rău îmi pare!
Și din când în când te chem,
Of! amintire arzătoare...,
Și-n taină să discutăm.
Fericit s-adorm cu gândul,
Că ai mai venit la mine;
Să șoptești, ți-ador cuvântul:
Rămâi liniștit, copile
Și tot zbori în altă lume,
Casa iar îmi e pustie...
Numai dorul meu îți spune:
,,Unde ești copilărie?.
ÎN VINEREA PAȘTELUI
Versuri și muzică: Marin Voican-Ghioroiu
Cântă: Soprana RODICA ANGHELESCU
https://youtu.be/dHR0dYpBGz4
Dacă dorul îl găseam https://youtu.be/58irDK-uXbY
|
Marin Voican-Ghioroiu 4/13/2023 |
Contact: |
|
|
