Scrisoare pastorală
Cu prilejul Sărbătorilor Pascale, vă adresez Dvs. cele mai sincere felicitări, dorindu-vă aceeași bucurie pe care au avut-o femeile mironosițe, când L-au văzut pe Domnul Înviat și pacea pe care El a dat-o Sfinților Apostoli, venind în mijlocul lor.
Aflându-ne în aceste momente de sfântă prăznuire a Învierii din morți a Mântuitorului, să alegem viața, ci nu moartea. Să alungăm din noi întunericul păcatelor, înviind la o viață pătrunsă de duhul sfințeniei, bunătății, credincioșiei și al dragostei față de semenii noștri.
Fie ca lumina Învierii Domnului să Vă lumineze sufletele, iar biruința Mântuitorului asupra morții să Vă încurajeze în nevoința duhovnicească și în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat.
Fie ca această zi din an să ne aducă fiecăruia dintre noi puterea jertfei în credință, înțelegere și mărturisire, dragoste frățească și mai ales fie ca această zi să ne deschidă fiecăruia dintre noi ușa cea mică a căii spre mântuire.
Hristos a înviat!
*
Scrisoare către Eminescu(XVII).
,,Bădie Mihai,
Se apropie Paștele cu pași repezi și ne aduce aminte de toți cei dragi ai noștri, cei de aici și cei de acolo, cei de aproape și cei de departe. Printre ei ești și matale pentru oricare dintre noi. Tocmai de aceea am socotit potrivit a-ți scrie câteva rânduri, pe de o parte, ca să vezi că nu te-am uitat, iar pe de altă parte, ca să-ți reamintim de Sărbătoarea Sfântă, de vremea când și tu trăiai fiorul nopții de Înviere, alături de mulți-mulți semeni ai tăi de altădată.
Te văd prin semiîntunericul din biserică, ascultând atent canonul rostit la strană de bătrânul dascăl. La pâlpâirea lumânării citește molcom, rugător, adresându-se ca unui prieten vechi Părintelui Veacurilor. Și tu-l asculți, îi sorbi vorbele, îi frămânți pe-ncetul înțelesurile adânci. Zidurile vechi ale bisericii, acoperite de fum, de neguri și de vremuri, lasă cu greu sfinților bucuria de-a vedea mulțimea ce se tot adună pe-ncetul cu sfială și cu luare-aminte. Glasul bătrânului dascăl vorbește despre moarte și despre viață, de lupta permanentă dintre cele două, de fărâma de speranță ce nu trebuie să părăsească pe niciun muritor. Cu fiecare vorbă a lui tu pătrunzi, așa cum numai tu știai s-o faci, în tainele adânci ale existenței noastre și ale lumii întregi. Poate în acele clipe înțelegeai sensul vieții mai mult decât din toate cursurile de filozofie și de istoria religiilor, pe care le ascultaseși la marile universități de la Viena sau Berlin. ,,C-un muc în mâni moșneagul cu barba ca zăpada,/Din cărți cu file unse norodul îl învață,/Că moartea e în luptă cu vecinica viață,/Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și prada./
Moșul de la strană știa mai multe decât profesorii tăi de altădată și tu știai bine asta. Tocmai de aceea îl ascultai atent, cu-nfrigurare. Din când în când rostea tropare cu vocea lină, pe melodie anume aleasă cu grijă, care mângâia sufletele și topea gheața urii. În centru lor, Eroul Veșniciilor lupta din greu, cu multă suferință și cu mult sânge, ca să biruiască răul, moartea. ,,O muzică adâncă și plină de blândețe/Pătrunde tânguioasă puternicile bolți:/Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colț,/Înveninând pre Însuși izvorul de viețe/. Prin glasul bătrânului dascăl plângea un neam întreg păcate vechi de veacuri, cu lacrimi și poveri. Prin el șoptea și Cain, și Iuda, și tâlharul speranțe nesperate din adâncimi de iad. Își auzea și Gheorghe, și Ion, și Măriuța și toți cei adunați acolo durerea și năduful, necazul, bucuria, nădejdea de mai bine. El, Omul, un punct în univers, avea atunci tăria să vorbească cu Însuși Creatorul: ,,Nimica înainte-ți e omul ca un fulg,/Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă,/În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase/A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg/.
Prin tăcerea adâncă și timpul pășește cu sfială. Dar iată miezul nopții, Marea Noapte. Făcliile se sting una câte una și întunericul devine atotstăpânitor. ,,Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială/Și negrul întuneric se sperie de șoapte.../Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte.../Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală. Din întunericul apăsător, de undeva dintr-o candelă plăpândă, ascunsă în altar, preotul aprinde făclia Învierii. Negura se ascunde-nfiorată în cotloane, în biserică se-aude freamătul mulțimii nerăbdătoare. Împăratul Luminilor vine victorios să dăruiască Lumina Sa tuturor celor ce-o așteaptă. Un asemenea moment nu putea să-ți scape nici ție neobservat: ,,Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...,/Colo-n altar se uită și preoți și popor,/Cum din mormânt răsare Hristos învingător,/Iar inimile toate s-unesc în armonie./
Se-nghesuie mulțimea s-aprindă cât mai repede sute și sute de făclii din Flacăra-nvierii. Fiecare dintre cei prezenți trăiește măcar o clipă senzația că e față-n față cu Hristos. Nimeni nu mai vede pe cine are-alături. Atunci vin din depărtări, pe unde nevăzute, păstori bătrâni de veacuri cu turmele lor de suflete. În clipele acelea porțile iadului și ale raiului se deschid și năvălesc afară, aleargă pe câmpiile cerului, toți cei plecați dincolo. Însăși poarta Veșniciei se deschide și între cele două lumi se-ntinde puntea iubirii lui Hristos. Cei plecați revin acum în biserica lor, în casa lor, între cei dragi ai lor, pe locurile unde s-au născut și au trăit cândva. Prin Înviere zăgazurile celor două lumi dispar și cei vii se-ntâlnesc cu cei adormiți demult.
În fața bisericii se revarsă mulțimea cu făclii în mână și locașul e scăldat în lumină de la temelie până la turlă. Pe o masă anume instalată preotul citește Sfânta Evanghelie. Îți amintești, bădie Mihai, cum consemnai în versurile matale, că din ,,cuvintele de miere închise în tratajul străvechii Evanghelii, preotul anunța triumfător victoria Vieții, anunța Învierea. Izbucnea atunci, cu tunetul clopotelor, din toate piepturile celor prezenți, cântarea atât de dragă și de măreață ,,Hristos a înviat! și nu numai: ,,Cântări și laude-i nălțăm/Noi, Ție Unuia,/ Primindu-L cu psalme și ramuri,/Plecați-vă, neamuri,/Cântând Aleluia!/ Hristos a înviat din morți,/Cu cetele sfinte,/Cu moartea pre moarte călcând-o,/Lumina ducând-o/ Celor din morminte!"
Cum să scapi asemenea momente, bădie Mihai? Cum să le uiți?
Te rog, bădie, când vei auzi clopotele bătând aici pe pământ, când vei auzi cântările Învierii străbătând văzduhul, să strigi și tu cât vei putea de tare, pentru cei din toate timpurile și din toate veacurile, s-audă cu toții și să se bucure: ,,Hristos a înviat! Să strigi, bădie, până s-or dărâma temeliile iadului, gheața urii dintre oameni și popoare, până Învierea va împărăți nestingherită aici și acolo.
Până atunci, bădie, îți spun și eu, în numele tuturor celor ce te iubesc: Hristos a înviat!
*
Cuvinte părintești. Redăm mai jos câteva învățături și sfaturi ale Sfinților Părinți privitoare la post:
,,Toți câți sunteți școlari ai filosofiei, iubitori de cele înalte și ucenici ai cuvântului, iubiți timpul ce ne stă în față, primiți cu bucurie sfântul post de patruzeci de zile ca pe un dascăl al castității, mamă a virtuții, îngrijitor al fiilor lui DumŹnezeu, pedagog al celor fără rânduială în viață, ca pe o liniștire a sufletului, ca pe un echilibru al vieții și ca pe o pace bine înŹcheiată și netulburată... Postul este tovarășul sfinților, postul este începutul oricărei fapte bune. Și după cum meșterii nu pot fără unelte să-și îndeplinească meseria lor, tot așa și sfinții, chiar dacă sunt ajutați de haruri duhovnicești, nu pot fără post să săvârșească minuni și semne(ASTERIE AL AMASIEI); ,,Postul caută să fie măsurat, ca nu cumva, fiind prea excesiv, să-ți slăbească prea mult organismul și pe urmă, penŹtru a-l antrena, să fii nevoit a alerga la carne, care este izvorul poftelor. O hrană potrivită folosește și trupului și sufletului (
). Postul ține-l cât îți îngăduie puterile, să fie însă cuŹrat, simplu, smerit și fără superstiții(FER. IERONIM); ,,Înainte de a posti, trebuie să rupeți trufia și să practicați virtutea, caritatea, blândețea, iubirea aproapelui(
). Cel care unește postul cu rugăciunea dispune de două aripi mai repezi ca vântul, așa că, diavolii văd în el un adŹversar de temut. Nu este putere comparabilă cu aceea a omului care se roagă, așa cum dorește Dumnezeu(
). Dacă nu pot nădăjdui nici o recompensă pentru că au practicat abstinența și postul, ei nu au a se teme de peŹdeapsă(
.). Vreau să vă atrag luarea aminte asupra a trei poŹrunci, ca să le păziți în timpul postului: 1. Să nu vorbiți de rău pe nimeni. 2. Să nu aveți nici un dușman. 3. Să lepădați din gura voastră răul obicei de a jura(
). Postul nu stă în a ne lipsi de mâncare, ci a fugi de păcate. Așa că cel ce înțelege prin post numai lipsa de mâncare, îl ponegrește foarte. Postești? Atunci dovedește-mi prin fapte. Ce fel de fapte? mă întrebi. Dacă vezi un sărac, ai milă de el; dacă vezi un dușman, împacă-te cu el; dacă vezi un prieten lăuŹdat, nu-l pizmui; dacă vezi o femeie frumoasă, ocolește-o. Să nu postească numai gura, ci și ochiul, și auzul, și mâna, să postească toate mădularele trupului nostru. Să postească mâiŹnile, rămânând neprihănite de jaf și hrăpire; să postească pi-cioarele, împiedicându-și pașii spre priveliști neîngăduite; să postească ochii, învățându-se să nu se repeadă niciodată la priŹveliștile frumoase, nici privind cu luare aminte la mândrețile lumii acesteia. Căci privirea e hrana ochilor, dacă e nelegiuită și oprită, strică postului și clatină toată mântuirea sufletului; dacă însă e legiuită și îngăduită, împodobește postul. Căci ar fi un lucru foarte nesăbuit, ca, în timpul mâncării, să te ferești din pricina postului, chiar de hrana îngăduită, iar când te slujești de ochi, să atingi chiar lucruri oprite. Nu mănânci carne? Atunci să nu sorbi nici desfrâul prin ochi. Să postească și urechea, iar postul urechii înseamnă să nu asculți ponegririle și bârfirile: Să nu asculți cuvântul deșert, se zice (Exod, 23, 1). Să post-ească și gura, ferindu-se de cuvinte rușinoase și de ocări. Căci, ce folos ar fi să postim de păsări și pește și să mușcăm și să mâncăm pe frații noștri? Cel care bârfește, mănâncă carne frăŹțească, mușcă trupul aproapelui(
..). Postul este o silire a firii, lepădarea de pofte, stinŹgerea aprinderii trupești, nimicirea gândurilor celor viclene, scăparea de amintirile spurcate, curăția rugăciunii, luminătorul sufletului, paza minții, ușa smereniei, oprirea de vorbire multă, sănătatea trupului, pricinuitorul nepătimirii, dezlegare de pă-cate, ușa raiului...(SF. IOAN GURĂ DE AUR).
*
File de jurnal 24 ian. 1984. ,,Mă aflam în Timișoara, ca să iau plasa de sârmă pentru cimitirul de la Bârda. Am plecat de dimineață la Gara de Nord din Timișoara. De la secția ,,Coletărie m-au îndrumat la Gara de Sud. Am rătăcit până pe la ora 10 din tramvai în tramvai, până am ajuns la gara aceea. Cred că mai bine o luam pe jos. Acolo am fost informat că ei închiriază doar vagoane mari, iar pentru cele trei tone ale mele nu-și pot permite acest lux. Numai dacă aș mai găsi și alți beneficiari din Mehedinți ca să totalizăm 15 tone de marfă. M-au îndrumat să închiriez un transcontainer. Acestea erau însă în Gara Semenic. Am luat-o pe jos pe calea ferată până la Gara Semenic. Cred că am făcut vreo 5-6 km. Era să mă sfâșie câinii unei unități militare, pe lângă care trecea calea ferată. M-am apărat ca la Grivița. Când am ajuns în Gara Semenic am aflat că nu pot închiria transcontainer, fiindcă cei de acolo nu au motorină. M-am dus la șeful stației și am încercat să-l mituiesc. Degeaba. Nu au motorină și pace. Am așteptat vreo oră până am găsit o mașină de ocazie și m-am întors în oraș. M-am dus la ,,Tehnometal. Nu l-am mai găsit pe inginerul Borza. M-am dus la serviciul ,,Desfacere, la Doamna Moise. Nici n-a vrut să audă la început, când i-am spus să expedieze sârma oficial, prin C. F. R. Abia după ce i-am strecurat 200 lei în buzunar și-a amintit că ,,- S-ar putea să trimită și ei marfa în cursul săptămânii! Cât am umblat pentru plasa aceea, dacă ar fi fost pentru mine, cred că m-aș fi lipsit.
De la ,,Tehnometal m-am dus la Mitropolia Banatului. Consilierul Dorobanțu era în spital. Am vorbit cu redactorul revistei, Silviu Anuichi, doctor în Teologie, secția Istoria Bisericii. Am discutat despre articolul meu Clerici și teologi români istoriografi(până la 1900), articol ce se află acolo de prin 1978. Mi l-a respins, fiindcă nu conține mulți bănățeni. Dacă-l voi reface, ar merge, dacă nu, aleluia. Mi-a povestit că a fost la o ședință a ziariștilor din Timișoara, ședință la care a participat și Domnul Acad. Ștefan Pascu. S-a ridicat Berwanger și a spus: ,,- Domnule Profesor, cea mai bună revistă de istorie, pe care o scoatem în Banat este ,,Mitropolia Banatului și aceasta o datorăm doctorului în Teologie Silviu Anuichi!
Am stabilit cu el câteva teme, pe care le-aș putea aborda în următoarele mele articole.
Fiindcă aveam tren noaptea, trebuia să trag de timp. Am intrat în cinematograful ,,Capitol. Rula filmul Atenție la gafe! Nu știu ce producție. Era mult tineret în sală. Filmul nu mi-a plăcut. Era o comedie dulceagă. În esență se pleda pentru emanciparea claselor de jos, pentru demnitatea omului. Am înțeles că cel mai de jos este de multe ori mai capabil și mai vrednic decât de cel de condiție bună sau de cel cățărat spre vârful piramidei sociale. Aceasta nu-l ajută întotdeauna să ocupe locul adevărat ce i se cuvine în societate. Mai mult, foarte adesea e lăsat pe drumuri.
M-am dus apoi la un Lacto-bar și m-am îndopat bine, căci mi-era o foame de lup. Aș fi vrut să mă duc la teatru, unde era anunțată o piesă de Brecht. Ghinion. Actorul principal, Ion Haiduc, se îmbolnăvise și piesa se amânase. M-am dus apoi la Teatrul Germano-Maghiar, unde o trupă a Teatrului din Petroșani închiriase sala. A jucat Domnișoara Julia de Aug. Strindberg. Interesant. Lucruri știute, aparent banale, capătă valoare de simbol și esență. O luptă de clasă ciudată, dar explicabilă. Membrii unor clase antagoniste se urăsc și se disprețuiesc, dar, totuși, pe ascuns, se iubesc reciproc. Tânărul din piesă se dovedește a fi un om cult, cinstit, puternic, dârz, oțelit de viață, capabil să-și realizeze scopurile prin sine însuși. Fiica de conte, în aparență o înfumurată și o prefăcută, un fel de băiețoi obraznic, care călărește și comandă, care disprețuiește fără jenă pe cei din jur, se dovedește a fi în realitate o femeie ușoară, o târfă.
Tânărul vrea să parvină prin dragoste cu boieroaica, să forțeze limitele condiției sale sociale. Boieroaica păcătuiește din curiozitate, slăbiciune, lașitate. Îi este rușine apoi, pentru că și-a pătat onoarea de familie prin dragoste cu un argat. Nu vede posibilă împlinirea dragostei cu țăranul decât undeva departe, pentru a nu fi cunoscută și recunoscută. Desfășurându-și arborele genealogic, își dă seama că e ceva putred, bolnăvicios, scârnav. Clasele de sus huzuresc și lâncezesc după paravanul aparențelor, în timp ce oropsiții vieții încearcă zadarnic să-și depășească limitele propriei lor condiții, dar foarte rar pot să reușească. Cei de sus coboară prin decăderea propriei lor caste, cei de jos încearcă să urce prin ei înșiși.
În sala de teatru am stat lângă un cetățean de origine germană. Fiică-sa și ginere-său fuseseră artiști la acel teatru. Fugiseră în R. F. Germania. Urma să plece și el într-o vizită de vreo două luni. Dacă ar fi rămas acolo, cei 2.500 lei ai pensiei sale ar fi devenit 2.500 mărci vest-germane. Mi-a spus că a primit ziare, în care fie-sa era foarte apreciată ca actriță, ca și școala de teatru din România zilelor noastre. Se preciza că mulți artiști ai noștri pot să stea cu cinste alături de mari artiști ai lumii.
Am venit cu un accelerat, care pleca din Timișoara la 22.15. În compartiment era una din Jimbolia, care mergea la Ambasada S. U. A. din București, ca să ceară plecarea definitivă din România.
Încă din Timișoara a început o ploaie puternică. În Severin era la fel.
*
*
Zâmbete. ☺,, Soția mea susține că e mai bine să consumi legumele crude! ,, Nici a mea nu știe să gătească! ☺ Ești sfânt până găsești păcatul potrivit! ☺Un ascultător: Cum se îmbracă eschimoșii ? Radio Erevan: Repede! ☺O tânără ascultătoare, nevinovată și pudică: De ce multe fete se
căsătoresc cu bătrâni care înnoată în bani? Radio Erevan: Fiindcă sunt foarte miloase! Vor să-i salveze de la înec! ☺Un ascultător: Cum se trece de la capitalism la socialism? Și, mai ales, cum se poate trece de la socialism la capitalism? Radio Erevan: De la capitalism la socialism se poate trece prin
revoluție; iar de la socialism la capitalism cel mai bine se poate trece prin agențiile de turism. ☺Un ascultător amărât din România: De ce trebuie să strângem cureaua în vremuri de tranziție ? Radio Erevan : De gât. ☺Un tânăr logodnic: Care poate fi cea mai mare decepție a unui logodnic ? Radio Erevan : Să ceară mâna fetei și să primească piciorul tatălui.
*
Sfintele Paști cu sănătate, pace și bucurii în casele și în sufletele Dumneavoastră!
Hristos a înviat!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
|
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda 4/6/2023 |
Contact: |
|
|
