Legea morală
Legea morală este necesară pentru a pune stavilă impulsurilor atavice și instinctelor omenești greu de stăpânit. Nici un individ ori societate nu pot ajunge la starea de pace, de liniște sapiențială și de serenitate dacă se lasă pradă stărilor de spirit iraționale.
Instinctul de supraviețuire
Instinctul de supraviețuire și voința de putere sunt mai puternic înrădăcinate în grundul ființei decât principiile morale, filozofice și concepțiile de viață în conștiință. Fără o conștiință morală însă nu există nici libertate, nici dreptate, nici iubire adevărată.
Revoluțiile morale
Omul este dotat cu un puternic instinct de autoapărare chiar și de sine însuși. De câte ori se întâmplă să alunece pe panta înstrăinării de sine, la nivelul său psihic, în sufletul său se produce o revoluție morală, o criză de conștiință care-i repune ființa în rânduiala firească. Revoluția morală și spirituală se produce aidoma și la nivelul individual și la cel colectiv omenesc. De câte ori omenirea se îndepărtează de la rosturile sale firești au loc seisme spirituale, politice și sociale care readuc omenirea la matca firească și la ordinea necesară existenței. Din păcate însă mulți oameni nevinovați sunt nevoiți să se sacrifice și să sufere consecințele unor astfel de ieșiri din albia fluviului tulbure și neliniștit al istoriei.
Sfinții
Toți oamenii pot deveni sfinți dar nu toți oamenii devin sfinți. Pentru a putea continua să existe lumea aceasta are nevoie de cel puțin o ceată de sfinți care să țină talerele balanței morale și ale existenței în echilibru. Fără o infrastructură morală, fără piatra de la temelie, lupta pentru existență și pentru pace se întețește până când nu mai rămâne piatră peste piatră.
Compromisul moral
Regimurile politice nu au inventat și nici nu au creat “ab initio”, “ad hoc” mizeria morală, sărăcia sufletească sau pustiul spiritual din om. Toate aceste hibe se află în noi, în întunericul nostru sufletesc, s-au adunat aici precum aluviunile în cursul trecerii noastre prin această lume. Regimurile politice profită de această vulnerabilitate morală și spirituală a omului, o încurajează și o ridică la rang de ideologie în a cărei plasă sunt prinse mai ales acele minți naiv idealiste și oportuniste și oricine alege să trăiască în compromis moral.
Busola corabiei
Păcatul moral este mai puțin lital decât păcatul doctrinar. Doctrina filozofică și teologică perenă, înțelepciunea de viață verificată în existența milenară a generațiilor este busola corabiei, a credinței în care alegem să trăim. Cu o busola defectă sunt toate șansele să eșuăm în naufragiu. Păcatele morale ale corăbierilor nu pot împiedica corabia să ajungă la destinație. Depinde desigur de greutatea păcatelor.
Bumerangul
Ca să putem lupta împotriva nedreptății ar trebui să fim noi înșine drepți. Ca să putem lupta împotriva imoralității ar trebui să fim noi înșine morali. Ca să putem înfrunta tiraniile nu trebuie să fim și noi înșine tirani. Altminteri bumerangul dreptății, al moralității, al istoriei se vor întoarce și asupra noastră. Și pe cât aruncăm bumerangul mai cu putere cu atât riscăm să fim loviți cu aceeași forță a bumerangului înapoi.
Aurita cale de mijloc
Morala religioasă nu poate fi redusă la cea seculară oricât de etică, progresistă și social acceptată ar fi o astfel de morală. Aurita cale de mijloc nu duce decât la compromis și diluare a valorilor morale perene la care omul ajuns în urma unui îndelung travaliu spiritual. Omul secular nu vrea să accepte legea morală revelată de Dumnezeu și atunci își plăsmuiește substitute morale, căi de mijloc care îl lasă la jumătatea drumului indecis, nehotărât și veșnic nefericit.
Binele și răul moral
Pentru omul bun, înțelept și înduhovnicit sensul, scopul ultim al vieții este binele moral. Pentru omul rău, amoral și imoral sensul și scopul vieții este puterea. Omul neînduhovnicit se folosește de rău pentru a-și atinge scopurile chiar dacă aceasta înseamnă renunțarea la propriul bine. Omul bun renunță la putere pentru a-și putea salva sufletul. Și ce alt bun poate poate obține omul în schimbul sufletului său?
Postulatul moral
Câteva secole după ce unul dintre cei mai luminați filozofi ai paradigmei moderne a postulat cerul înstelat deasupra noastră și legea morală în noi, și cerul înstelat în sensul Ideii Absolute și legea morală s-au evaporat din mintea omului. A mai rămas doar un simulacru abscons, o nostalgie efemeră a paradisului pierdut. Quo vadis? Doamne, și acum încotro?
Marin Mihalache
|
Marin Mihalache 3/29/2023 |
Contact: |
|
|
