Despre Praznicul Buneivestiri sau începutul mântuirii noastre
Cu binecuvântarea și purtarea de grijă cea mult milostivă și adânc iubitoare a lui Dumnezeu, în fiecare an, la data de 25 martie, totdeauna în perioada binecuvântată a Sfântului și Marelui Post al Paștilor, sărbătorim cu profundă și cucernică evlavie creștină Praznicul Buneivestiri eveniment și moment ce constituie începutul răscumpărării, iertării și mântuirii noastre în Iisus Hristos Fiul Tatălui, Domnul, Stăpânul și Mântuitorul sufletelor și trupurilor noastre cele afectate de mulțimea păcatelor și a patimilor, ce ne copleșesc și stăpânesc în tot ceasul și în tot locul, pe acest pământ.
Spre deosebire de ceilalți evangheliști, Sfântul Apostol și Evanghelist Luca își începe relatarea Evangheliei nu cu Nașterea sau Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, ci cu două evenimente premergătoare acestora: vestirea nașterii Sfântul Ioan Botezătorul și Bunavestire. Evenimentele acestea, relatate doar de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, sunt de cea mai mare importanță, deoarece ne ajută să înțelegem mai bine atât planul lui Dumnezeu de a mântui lumea, cât și modul împlinirii acestei lucrări. Momentului Buneivestiri în special i se acordă în Biserica noastră o atenție deosebită, el fiind așezat chiar în rândul celor mai de seamă praznice bisericești.
Prin urmare, vom încerca, în cele ce urmează, să privim mai îndeaproape întreaga frumusețe a acestei minuni dumnezeiești și vom vorbi despre Bunavestire. Citim în capitolul întâi al celei de-a treia Evanghelii că la șase luni după zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul, Arhanghelul Gavriil este trimis din nou pe pământ, de data aceasta în orașul Nazaret din Galileia, la o fecioară cu numele Maria: Și intrând îngerul la dânsa i-a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei! (v. 28). Niciodată nu s-a adresat cerul vreunei făpturi omenești cu cuvinte ca acestea! Aducătorul de veste bună, Gavriil arhanghelul, avea de îndeplinit acum o misiune cu totul specială. Istorisind viața Sfintei Fecioare Maria, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune că ea nu s-a împotrivit celui trimis la ea de Dumnezeu: nu s-a arătat necredincioasă dar nici n-a primit cu ușurință cuvântul
nu s-a tulburat la vederea arhanghelului căci era obișnuită de nenumărate ori cu vederea sa atunci când acesta îi aducea hrană în Templu, ci s-a tulburat din pricina cuvintelor ce răsunau în urechile ei
«Ce fel de închinare poate fi aceasta?», căci nu cunoștea adâncimea tainei și tresărea la această unire a firii dumnezeiești cu cea a oamenilor, și cugeta cum anume s-ar putea întâmpla aceasta.[1] Mesajul îngerului continuă:
Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu. Iată, vei lua în pântece și vei zămisli și vei naște fiu și numele Lui îl vei chema Iisus. Acesta mare va fi și Fiul Celui-Preaînalt Se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său, și va împărăți peste casa lui Iacob în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit (v. 30-33). Fecioara Maria apare aici ca fiind aleasa, cea prin care Dumnezeu a voit să-Și descopere iubirea Sa nețărmurită către oameni. Harul pe care îl aflase la Dumnezeu reprezenta tocmai cinstea și numele de Născătoare de Dumnezeu
har mai înalt decât toate harurile, pe care mintea nu-l poate pătrunde și limba nu-l poate rosti.[2]
Nașterea aceasta fără de tată din mamă a Fiului Celui Preaînalt, Iisus Hristos, inaugurează Împărăția cea veșnică, care fusese făgăduită prin prooroci. Uimită peste măsură de cele ce auzea de la înger, Fecioara rostește: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? (v. 34). Cuvântul apărea de neînțeles pentru Fecioara Maria. Totuși ea nu-l respinge, nici nu se îndoiește de cele vestite ei de Domnul. Fiind iubitoare de feciorie și știind că nu era căsătorită, ci numai logodită, ea simte nevoia să-i fie lămurită taina de către arhanghel: Și răspunzând îngerul i-a zis: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui-Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul Care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema
căci la Dumnezeu nimic nu este cu neputință (v. 35 și 37). Vedem de aici că actul întrupării Fiului lui Dumnezeu se face prin participarea Sfintei Treimi. Puterea Celui Preaînalt indică prezența Tatălui, iar umbrirea Sfintei Fecioare este lucrarea Sfântului Duh, care este de viață făcătorul, și care încă de la Creație aduce ordinea ce dă curs normal vieții. Iar Sfântul care se va naște din ea este Fiul lui Dumnezeu (sau Dumnezeu Fiul), care va împăca cerul cu pământul, aducând, sau restabilind armonia și ordinea de la începutul creației
Aflând că este vorba de o împlinire a voii lui Dumnezeu, la care nimic nu este cu neputință, Fecioara primește taina printr-un cuvânt de totală dăruire: fie mie după cuvântul tău.[3] Acest cuvânt: fie, al Sfintei Fecioare Maria are o importanță covârșitoare. El exprimă acordul omului cu voința lui Dumnezeu într-un moment crucial din istoria mântuirii și răscumpără de fapt pe acel fie rostit de cea dintâi femeie, Eva, atunci când a consimțit să împlinească voia diavolului. Prin aceasta se deschide acum calea reîntoarcerii noastre către Dumnezeu.
Cu toate că relatarea evanghelică a minunii se încheie practic cu aceste cuvinte de acceptare din partea Sfintei Fecioare Maria, este foarte interesant și dialogul prezentat în continuare, între aceasta și rudenia sa Elisabeta, devenită și ea mamă a Înaintemergătorului. Grăbind parcă să vadă cele vestite ei de înger: Și iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei, și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă (v. 36), dar și pentru a o ajuta la naștere, Sfânta Fecioara Maria străbate drumul din Galileea până în Iudeea spre a se întâlni cu rudenia ei. Intrând în casa Preotului Zaharia, ea salută pe Elisabeta. La auzul închinării Mariei, Elisabeta se umple de Duhul Sfânt: pruncul îi saltă în pântece, bucurându-se de apropierea Mântuitorului zămislit, iar ea strigă cu glas mare: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Și de unde mie aceasta, să vină la mine maica Domnului meu? Că iată, de cum a ajuns glasul închinării tale în urechile mele, săltat-a pruncul de bucurie în pântecele meu. Și fericită este aceea care a crezut că se vor plini cele spuse ei de la Domnul (v. 42-45).
Răspunsul Mariei arată că ea a înțeles și și-a asumat rolul pe care Dumnezeu i-l rezervase. Dă acum glas unei sfinte bucurii în care ne cooptează și pe noi, cei care credem celor plinite prin ea: Și a zis Maria: Mărește, suflete al meu, pe Domnul, și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale; că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile; că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui și mila Lui în neam și în neam spre cei ce se tem de El (v. 46-50). Explicând și comentând referatul scripturistic al Buneivestiri, reținem trei lucruri principale:
- Vestea cea bună, mesajul adresat Fecioarei de către înger:
Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Iată, vei lua în pântece și vei zămisli și vei naște fiu
- Înfăptuirea acestuia prin lucrarea lui Dumnezeu: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui-Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul Care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema
, cuvinte ce constituie împlinirea profeției lui Isaia: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel (7, 14).
- Cinstirea de care se bucură Fecioara Maria. Ca mijlocitoare a mântuirii neamului omenesc, Biserica o invocă în slujbele ei numind-o:
Preasfânta, Curata, Preabinceuvântata, Mărita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și Purureafecioara Maria
. Ea a spus mai dinainte cinstea pe care i-o vor arăta oamenii:
că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile
.
Dincolo de supracinstirea ce i se cuvine datorită lucrării mai presus de fire ce s-a săvârșit prin ea, trebuie să evidențiem și aceea că Fecioara Maria a fost o persoană cu totul deosebită între semenii săi, care prin alesele ei calități a fost socotită vrednică de un har ca acela de a da trup Fiului lui Dumnezeu. Gândind la marea taină care s-a lucrat prin Fecioară și la frumusețea sufletului ei, Sfântul Grigorie Palama rostește următoarele cuvinte de laudă: Fiindcă nici unul dintre oameni nu s-a aflat primitor de Dumnezeu cum trebuia, la urmă de tot a făcut pe Pururea Fecioara Maria ca pe un palat împărătesc
A fost așezată între Dumnezeu și oameni și L-a făcut pe Dumnezeu Fiul oamenilor, iar pe oameni fiii lui Dumnezeu
Astfel, toate darurile câte erau răspândite în toți sfinții din veacuri, toate vredniciile câte le-au primit toți prietenii lui Dumnezeu la un loc, atât oamenii cât și îngerii, toate acestea le-a adunat Fecioara în sine și singură le avea pe toate.
Așadar, atât zămislirea, cât și Nașterea care a urmat, ne spun Evangheliile că s-au întâmplat la plinirea vremii: Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere
(Gal. 4, 4-5). Așa cum a fost Zămislirea, așa a fost și Nașterea, adică mai presus de fire, căci născându-L pe Fiul lui Dumnezeu, fecioria Maicii Domnului a rămas nestricată. Ea rămâne pururea fecioară, fiind singura dintre femei care a unit în sine fecioria și nașterea.
Așezate în calendarul bisericesc la distanță de exact nouă luni una de cealaltă, cele două mari praznice nu pot fi gândite separat. Cea de a doua este urmarea firească a celei dintâi, ele constituind fiecare în felul său începutul mântuirii noastre. Vorbind despre Sărbătoarea Buneivestiri, nu putem să nu amintim troparul sărbătorii, care exprimă foarte bine acest adevăr, arătând însă și elementele ce-i sunt specifice: Astăzi este începutul mântuirii noastre și descoperirea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu Se face fiul Fecioarei și Gavriil darul acesta îl vestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu el, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te, Cea plină de har, Domnul este cu tine.
Icoana Buneivestiri are un loc de cinste în bisericile ortodoxe, ea aflându-se pe ușile împărătești ale Sf. Altar, semn că Maica Domnului este cea care deschide nouă ușa Raiului. De o parte este reprezentată Fecioara, plecându-se smerit voii lui Dumnezeu, iar de cealaltă, Arhanghelul Gavriil având în mână o floare de crin, simbolul curăței Maicii Domnului se închină înaintea celei pline de har rostind cuvintele ce dezleagă taina mântuirii. O rază de lumină coboară asupra Sfintei Fecioare, semnul umbririi Duhului Sfânt. Tradiția iconografică reține și alte variante ale icoanei, inspirate și de unele scrieri apocrife. Spre exemplu, aceea în care Gavriil vine spre fecioară având toiagul (semnul autorității) în mâna stângă, iar cu dreapta o binecuvântează, zicându-i: Bucură-te! Fecioara, așezată pe scaun, poartă o îmbrăcăminte purpurie, simbolul autorității regale, cu cele trei stele pe ea (simbolul fecioriei). Maria pare surprinsă, în timp ce lucra la perdeaua ce separă Sfânta de Sfânta Sfintelor din Templu, care s-a deșirat în Vinerea Patimilor. Aceiași rază de lumină venind de sus în direcția Mariei, este prezentă și în această variantă.[4]
Dintre multele și alesele alcătuiri liturgice închinate Maicii Domnului, Acatistul Buneivestiri este una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite de către credincioși. Asemenea icoanei prin culori, și el preamărește minunea și pe Fecioara prin cuvânt:
Bucură-te, cea prin care răsare bucuria, Bucură-te, cea prin care piere blestemul,
Bucură-te, Mireasă, Pururi Fecioară!
Note bibliografice:
[1] Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt și preamărire, slavă și laudă a Preasfintei Împărătese, Preacuratei și Preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu și pururi Fecioară Maria
, în vol. Trei vieți bizantine ale Maicii Domnului, Ed. Deisis, Sibiu, 2001. pp. 93-94;
[2] Ibidem, p. 94;
[3] Pr. Prof. Univ. Dr. Sorin Cosma, Cateheze (Buna Vestire), Ed. Banatica, Caransebeș, 2001, vol I, p. 139;
[4] Pr. Prof. Univ. Dr. Ion Bria, Mari sărbători creștine Praznice Împărătești, Ed. Oastea Domnului Sibiu, 2004, p. 94.
Dr. Stelian Gomboș
|
Dr. Stelian Gomboș 3/25/2023 |
Contact: |
|
|
