Dialoguri oarecare - Lament
- Iar te vaiți. În fiecare an ai așa un lament absurd despre întârzierea primăverii...ești în Canada, ce dumnezeu...
- Păi, nu? Uită-te pe fereastră, nu se mai termină zăpezile astea... Zăpezile astea care sigur că sunt aspectuoase cumva mai ales de la fereastră; albe, imaculate, cu brazii pudrați intens, cu aerul acela romantic al unor paduri nordice spectaculoase și misterioase, știi care, alea așezate imaginativ sigur via literatură și aventura deschiderii geamului îmi dă fiorii realului imediat și eu nu-l iubesc deloc, ce zic, îl detest ca pe ceva ce insistă cu o încăpățânare deloc de admirat să-mi arate cât de frig e afară ...
- Cum ziceam, te vaiți!
- Tocamai!
-De ce nu încerci să recapitulezi timpul ăla - nu prea depărtat chiar - când În martie admirai robinul căutând material pentru cuib și așteptai chipmunk-ul pe patio ...
- Ei, da... și ascultam serenadele cu care cardinalul își încânta nevasta, știu, dar e tot Canada aia pe care eu o vad prea înzăpezită, cu soare arătănd numai colți, cer dansând nori în dreapta și în stânga și foarte des scuturându-i pe unde are chef... ce să mai zic de termometrul care plimbă mercurul când în sus când în jos așa ca să ne alunge iluziile.
-E iarnă, frate, ce tot bați cămpii!
- E martie și ar fi trebuit să fie cu mărțișor, real și n-are cum să fie, cu ghioceii nu numai pe gmail și sigur priviți nostalgic pentru că vin de acolo și este emoționanl și poate pentru că ar trebui un aer cald care serios vorbind mi-ar permite să respir cumva lejer, mai ca tot omul.
- Privește și tu pozitiv cum ai fost cândva educată (sÎc!) să fi. Uite, babele îmi vin în minte...
- Ei și? Imaginativ și atât, mutația lor nu poate fi decât un salt artificial, procesul descotorosirii de cojoace care durează 9 ( nouă!) zile ar fi o bătălie pierdută, de fapt, din start pentru că indiferent câte furii descarcă zăpezile, vânturile, ghețurile cele pe care babele le știu, vreau să zic ar părea superficial finisate, n-ar putea avea solidul acesta canadian și dacă mă gândesc bine transplantul lor aici le-ar desființa; unde-i primăvara pe care s-o sâcâie?
- Primăverile astea canadiene, pe ici pe colo chiar nord americane, au cu totul altă substanță deschise vraiște, vorba lui Mușatescu, către nord n-au barierele muntoase, ele sunt numai pe verticală, meridianic, vreau să zic, vin cam aiurea și frigul și zăpezile, năvălesc nomadic, rătăcesc prin coclaurile înghețului și se descarcă furios pe unde apucă, iar anul acesta chiar se distrează târzii. Carpații și Alpii și oricare alt lanț muntos de la est la vest protejază și primăvara vine fără prea multe poticneli, nu?
-Ai obosit peste măsură, ăsta e adevărul, soarele ți se uită prea chiorâș că să poată opri ninsorile zici tu și chiar cerul ți se arată obosit, saturat de frig și nori.
- Dezamăgiri, dragă, m-au cam descumpănit anii ăștia de covid și directive venite dintr-o logică la fel de dubioasă că aia pe care o știam demult, și atunci recepția realului devine nesigură... Înțelegi? Și în ultimă instanță, ar trebui să înțelegi, îmi lipsesc o mulțime de semne de revenire la normal, adică la normalul ăla al meu în care intervențiile din afară suntobsolete...pe scurt, vreau să revină rațe sălbatice așa ca o chemare de demult, vreau sa alerge veverițele, așa cum par, aiurite, fără scop, vreau să înflorească liliacul numai pentru că pare să fie favoritul cardinalului, vreau...
- Să fie primăvară ori numai altceva......eh, vorbe!
-Poate, dar încerc o detașare, de fapt, o privire de la distanța impusă de vârstă și cum e normal, probabil, superficială; vremea, starea vremii e totdeauna la-ndemână și o posibilă ocolire a a ceea ce e importamt, greu impostant în viață, în lume și chiar direct pentru mine rămâne undeva în spațiul memoric, spațiul ăla în care punem la păstrare cam tot ce considerăm că vrem să știm mai târziu.
-Dai ocol, asta faci, te ascunzi după deget, nu-ți place ce se întâmplă, nu-ți place ce auzi și fiinmd mai simplu, te repezi la ce vezi...
-Aiurea, aștept primăvara și atât.
-Mi-mi spui?
-Ție îți spun. Primăvara asta care întârzie scoate accente neobișnuite și din noi și din tot ceea ce ne înconjoară, cred și ce-i absolut enervant este că nu putem face nimic altceva decât să așteptăm...
Trece el și martie!
Maria Cecilia Nicu
Toronto
martie 2023
|
Maria Cecilia Nicu 3/24/2023 |
Contact: |
|
|
