Argumentul lui Iuda
Una dintre trăsăturile cele mai dureroase al vremii pe care o trăim este starea de nesiguranță,de incertitudine, de fragilitate.Nu încape îndoială că această stare este semnul momentului istoric.Dar asta nu poate servi de explicație si inca mai putin de justificare a lipsei de actiune.
Taina istoriei stă în împrejurarea că detaliile immediate sunt schimbătoare dar condiția umană este aceiași.Indiferent de vremea istorică pe care au trăit-o problemele fundamentale ale oamenilor au rămas aceleași:căutarea rostului, a caii de urmat sau,altfel zis,a certitudinii,a siguranței.Dacă aceste stări fundamentale nu sunt adresate degeaba ne vom chinui cu rezolvarea cutărui moment politic.Încă mai mult,oricât de dureros ar fi,trebuie să înțelegem că mișcările politice nu rezolva problemele umane,le creează.Dar asta este doar în cel mai bun caz.
În momentul de față însă asistăm la un asalt absolute nemilos împotriva condiției umane și mai exact,împotriva persoanei.Acest atac este purtat prin formele organizate ale fiorosului ism pe care îl trăim,globalism-ul.
Acest atac poate fi observant în chipul obscene în care stâlpii pe care condiția umană se întemeiază: credință,familia și Neamul sunt atacate,minimalizate,relativizate.
Atacul contra familiei este deschis și de prost gust.Însuși înțelesul noțiunii de familiei se încearcă a fi pervertit.
Neamul și identitatea sunt atacate trivial.Sărbători sau comemorări naționale sunt interzise.În locul lor comisarii de la Bruxelles impun festivități absurde și străine.Unele dintre aceste comemorări devin atâta de obligatorii încât tăgăduirea sau indiferentismul față de ele ajunge a fi pedepsit cu temniță.
Iar atacul contra Credinței este total.Iar el are că punct preferențial Creștinismul și încă mai vârtos Ortodoxia.
De fapt,din punctual de vedere al celui care dezbină și ponegrește,nici nu este de mirare,caci el este satana.
Viața și Credința Ortodoxă sunt singurele cetitudini pe care le avem.Ortodoxia ne poate da rost în lumea asta și loc în lumea ce va sa vie.
Este de folos să amintim câteva dintre căile folosite de cel rău în ponegrirea Dreptei Credințe.
Aceste cai au fost bătătorite de cel rău de mult dar,caracteristica lui,nu este originalitatea ci tenacitatea.
Se prelinge zvonul că învățurile Ortodoxe sunt depășite,sunt anacronice,nu se mai potrivesc vremurilor noastre.Este deliberat ignorant adevărul că Iisus este același:ieri,astăzi,întotdeauna.
Dar încă mai scarbos este un alt argument.De ce se folosesc bani și mijloace pentru ridicarea de Biserici sau împodobirea lor? De ce nu se foloseesc aceste mijloace pentru cei săraci?(Sinistra formula:spitale nu biserici)
Acest argument nu este de loc nou,de fapt este vechi de două mii de ani și a fost rostit de către un personaj sinistru:Iuda Iscarioteanul.Este bines a cităm întreaga împrejurare, petrecută în Betania în ajunul Răstignirii și Patimilor Mantuitorului.
Deci Maria,luând o litră cu mir de nard curat,de mare prêt, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei,iar casă s-a umplut de mirosul mirului.Iar Iuda Iscarioteanul unul dintre ucenicii Lui,care avea s ail vândă, a zis| Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari si sa-I fi dat săracilor? Dar el a zis această nu pentru că îi era grijă de sraci,ci pentru că era fur și având pungă,lua din ce se punea în ea.
A zis deci Iisus:Las-o,că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat.
Că pe săraci totdeuna îi avesti cu voi,dar pe Mine nu mă avesti totdeauna.(Ioan,12,3-8)
În acest fragment din Evanghelia Sfântului Ioan Teologul este cuprins și dezbătut întregul argument privind folosul,sau lipsa acestui folos,în folosirea celor care se văd si se aduc spre slava lui Dumnezeu.
Biserica nu este simplă instituție sau organizație omenească,este cu totul altceva.Atunci când sunt uniți în Dreapta credință oamenii,toți și fiecare în comuniune,ei devin altceva și acest altceva este Trupul Mistic al lui Iisus.Acest Trup trebuie respectat și împodobit așa cum a făcut Maria în Betania acuma două mii de ani.Nu este o opțiune,este o obligație.Iar cei care obiectează repetă tipologic pe Iuda Iscarioteanul.Sunt cei care nu ajută pe săraci,sunt cei de extracție morală pestilențială,cei care nu au rușine de oameni și frică de Dumnezeu.
Să nu ascultăm de ei.
Să ne aducem aminte mereu de Acela căruia îi slujim,Acela care ne-a spus că mai fericit este a da,decât a lua,Acela al carui trup mistic este Biserica Ortodoxa si a căruia slavă nu va apune niciodată.
Alexandru Nemoianu
Istoric
USA. Michigan
|
Alexandru Nemoianu 3/16/2023 |
Contact: |
|
|
