De vorbă, cu mezzosoprana, Gabriela Dobre
Liliana Popa: Gabriela Dobre este mezzosoprană, un artist liric de mare anvergură la Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski din Constanța dar şi pe marile scene ale lumii de peste 30 de ani. Un artist complet, pentru care arta scrisului este o pasiune, ca dovadă volumele de poezie dar și numeroase cărţi pentru copii. Iubește pictura, iubește oamenii, copiii, interesată fiind de de artă, în general, participă în mod frecvent la acţiunile organizate de Asociaţia Artiştilor Dobrogeni, al cărei membru fondator este. Despre cariera de-o viaţă, hobby-uri şi pasiuni.
Cînd ați început sî cîntați și ați decis să optați pentru carieră atît de frumoasă și de grea ?
Gabriela Dobre: Inconștient... dintotdeauna. Copil fiind, mergeam pe stradă dansând și cântând, fără să mă emoționeze trecătorii. Am făcut gimnastică ritmică, iar la concursuri eram fericită că pot evolua în fața unei săli pline, care aplauda, dar am început să cânt din primii ani de școală în corul Casei Pionierilor, devenit ulterior prestigiosul și multipremiatul național și internațional ansamblu „Infantes Maris”, condus de minunata Florentina Hăbădan-Ghițescu și acompaniat de valorosul pianist și profesor Ecaterina Gagea. Acolo a început MUZICA pentru mine.
Conștient... în anul 1990, când am aflat despre un concurs de angajare în corul Teatrului liric. Datorită mamei, care avea mare grijă de cultivarea celor trei fiice, eram nelipsită de la toate spectacolele din Constanța, operă, balet, dramă și estradă, și fascinată de acea lume magică a scenei. M-am pregătit, m-am prezentat la concurs şi de atunci slujesc acest templu al culturii.
Liliana Popa: Ce înseamnă să fii artist pe o scenă lirică ?
Gabriela Dobre: O responsabilitate, mai mult decât împlinirea unui vis. Eu am avut norocul să fiu modelată de dascăli ai școlii vechi, personalități de neegalat, şi am avut norocul și de pregătire de lungă durată - cinci ani de facultate și încă doi de master - în care cunoștințele acumulate au avut timp să se sedimenteze și să se aplice. În același timp, munceam ca angajată a operei, colaboratoare a Filarmonicii „Marea Neagră”, profesor de canto și mamă cu normă întreagă. Acest cumul de factori m-a făcut să conștientizez dimensiunea reală a posibilelor provocări în viața de artist și faptul că fiecare pas, eveniment, încercare modelează artistul de pe scenă și este responsabil de trăirile pe care acesta le transmite publicului.
Liliana Popa: Nora Iuga spunea că nu cpntează profesia, un poet scrie pentru că are har....poezia, proza scurtă sînt metaforele existenței dumneavoastră... De cînd scrieți cărți pentru copii și de ce literatură pentru copii ?
Gabriela Dobre: Texte pentru serbările școlare ale fiului meu sau pentru diferite activități didactice am mai scris, dar o cărticică destinată publicării mi-a fost inspirată de copii geniali ai prietenei și colegei mele, pictorița Cornelia Goșiu, și de tablourile lor de „pictori pitici”. Astfel s-a născut cartea de colorat și povești versificate „Curcubeu”, cu grafica și tehnoredactarea semnate, la fel ca în toate cărțile mele, pentru copii sau volume de poezii, de fiul meu, David Dobre. Aceasta, ca și următoarele cărți destinate copiilor și uzului didactic, mici piese de teatru și teatru muzical pentru copii, au văzut lumina tiparului sub îngrijirea prietenului și omului de cultură Taner Murat.
Liliana Popa: Ce v-a determinat să deveniți membru al Asociației „Artiști Dobrogeni”?
Gabriela Dobre: Am avut o colaborare fructuoasă, în anii anteriori, cu pictorii constănțeni, participând la vernisajele lor în calitate de poet - cu poezii inspirate de tablourile lor, sau de artist liric. Președintele Asociației, artistul Mirela Turtoi, mi-a propus să mă alătur câtorva personalități artistice și media și să punem bazele acestui organism și astfel am devenit membru fondator, director al departamentului de muzică și co-autor al unor volume și albume de artă și poezie.
Liliana Popa: Ce hobby-uri aveți?
Gabriela Dobre: Ceea ce alții numesc hobby, pentru mine, este viață. Muzica, teatrul, dansul, scrisul sunt hrana sufletului și trupului meu. Mai iubesc nespus activitatea de producție a spectacolelor, înotul în mare, drumețiile pe munte, rebusul.
Liliana Popa: Pe ce loc se regăsește poezia, muzica pentru dumneavoastră?
Gabriela Dobre: Scena lirică se definește prin sincretismul artelor. Muzica presupune cel mai mult studiu dintre toate, permanent, fără pauză, dar și celelalte arte - teatru, dans, cuvântul scris - sunt precum simțurile umane: doar unul singur dacă lipsește, simți cât de invalidant este, nu ești întreg, se dovedește, poate, a fi exact piesa cea mai importantă din puzzle, fără de care imaginea este incompletă, fără valoare. Dar muzica...îmi „rostește” cel mai plenar sentimentele. Când simt că nu îmi mai sunt suficiente cuvintele, pur și simplu cânt...
Liliana Popa: Ce proiecte aveți în derulare și ce v-ați propus pentru perioada următoare?
Gabriela Dobre: De cele mai multe ori proiectele „vin peste mine”, dintr-o dată și mai multe decât cred că pot să desfășor, dar le scot la capăt pentru că am învățat să capăt randament maxim în condiții de stres. Acum mi se pare amuzant. La acest moment, am în lucru încă un volum de poezii și un proiect numit „Piese mici pentru cei mai mici” și sper să pot organiza cât mai curând lansarea ultimelor trei cărți pentru copii, care au văzut lumina tiparului împreună, și să angrenez în această activitate nu numai copiii, care vor fi beneficiarii acestor cărți, ci și mai ales profesorii de arte din școli, profesorii de teatru din învățământul de stat și cel particular și poate, cu ajutorul Lui Dumnezeu, un festival de teatru și creație literară adresat școlarilor.
Liliana Popa: Cine v-a sprijinit/îndrumat spre cariera artistică? Care au fost decidenții care v-au marcat drmumul ? Care au fost cei care v-au marcat momentele importante - profesorii, prietenii, colegii ?
Ați face altceva dacă ar fi să o luați acum de la început?
-Mama. M-a dus și m-a înscris la cor și la teatrul de păpuși și mi-a arătat cum se scrie o compunere frumoasă și valoroasă. Sora mai mare, care scria și recita genial și pe care mi-am dorit să o copiez. Tata, care a avut această dorință, să public ceea ce scriam. Profesorii mei minunați și unica, inegalabila mea profesoară de canto, marea soprană Aida Abagief, alături de basul Pompei Hărășteanu și mezzosoprana, regizor și poet, Lucia Drăgan-Cicoară. Cu mulțumiri și plecăciune! Dacă aş lua-o de la început...aș merge după prima iubire, medicina, și aș face, cu aceeași pasiune, în timpul liber, toate celelalte lucruri care mă împlinesc: muzică, teatru și literatură.
Liliana Popa: Ce rol ați vrea să îl interpretați și nu l-ați primit ?
În vin., 10 feb. 2023 la 08:12, Liliana Popa a scris:
Liliana Popa: Gabriela Dobre este mezzosoprană, un artist liric de mare anvergură la Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski din Constanța dar şi pe marile scene ale lumii de peste 30 de ani. Un artist complet, pentru care arta scrisului este o pasiune, ca dovadă volumele de poezie dar și numeroase cărţi pentru copii. Iubește pictura, iubește oamenii, copiii, interesată fiind de de artă, în general, participă în mod frecvent la acţiunile organizate de Asociaţia Artiştilor Dobrogeni, al cărei membru fondator este. Despre cariera de-o viaţă, hobby-uri şi pasiuni.
Cînd ați început sî cîntați și ați decis să optați pentru carieră atît de frumoasă și de grea ?
Gabriela Dobre: Inconștient... dintotdeauna. Copil fiind, mergeam pe stradă dansând și cântând, fără să mă emoționeze trecătorii. Am făcut gimnastică ritmică, iar la concursuri eram fericită că pot evolua în fața unei săli pline, care aplauda, dar am început să cânt din primii ani de școală în corul Casei Pionierilor, devenit ulterior prestigiosul și multipremiatul național și internațional ansamblu „Infantes Maris”, condus de minunata Florentina Hăbădan-Ghițescu și acompaniat de valorosul pianist și profesor Ecaterina Gagea. Acolo a început MUZICA pentru mine.
Conștient... în anul 1990, când am aflat despre un concurs de angajare în corul Teatrului liric. Datorită mamei, care avea mare grijă de cultivarea celor trei fiice, eram nelipsită de la toate spectacolele din Constanța, operă, balet, dramă și estradă, și fascinată de acea lume magică a scenei. M-am pregătit, m-am prezentat la concurs şi de atunci slujesc acest templu al culturii.
Liliana Popa: Ce înseamnă să fii artist pe o scenă lirică ?
Gabriela Dobre: O responsabilitate, mai mult decât împlinirea unui vis. Eu am avut norocul să fiu modelată de dascăli ai școlii vechi, personalități de neegalat, şi am avut norocul și de pregătire de lungă durată - cinci ani de facultate și încă doi de master - în care cunoștințele acumulate au avut timp să se sedimenteze și să se aplice. În același timp, munceam ca angajată a operei, colaboratoare a Filarmonicii „Marea Neagră”, profesor de canto și mamă cu normă întreagă. Acest cumul de factori m-a făcut să conștientizez dimensiunea reală a posibilelor provocări în viața de artist și faptul că fiecare pas, eveniment, încercare modelează artistul de pe scenă și este responsabil de trăirile pe care acesta le transmite publicului.
Liliana Popa: Nora Iuga spunea că nu cpntează profesia, un poet scrie pentru că are har....poezia, proza scurtă sînt metaforele existenței dumneavoastră... De cînd scrieți cărți pentru copii și de ce literatură pentru copii ?
Gabriela Dobre: Texte pentru serbările școlare ale fiului meu sau pentru diferite activități didactice am mai scris, dar o cărticică destinată publicării mi-a fost inspirată de copii geniali ai prietenei și colegei mele, pictorița Cornelia Goșiu, și de tablourile lor de „pictori pitici”. Astfel s-a născut cartea de colorat și povești versificate „Curcubeu”, cu grafica și tehnoredactarea semnate, la fel ca în toate cărțile mele, pentru copii sau volume de poezii, de fiul meu, David Dobre. Aceasta, ca și următoarele cărți destinate copiilor și uzului didactic, mici piese de teatru și teatru muzical pentru copii, au văzut lumina tiparului sub îngrijirea prietenului și omului de cultură Taner Murat.
Liliana Popa: Ce v-a determinat să deveniți membru al Asociației „Artiști Dobrogeni”?
Gabriela Dobre: Am avut o colaborare fructuoasă, în anii anteriori, cu pictorii constănțeni, participând la vernisajele lor în calitate de poet - cu poezii inspirate de tablourile lor, sau de artist liric. Președintele Asociației, artistul Mirela Turtoi, mi-a propus să mă alătur câtorva personalități artistice și media și să punem bazele acestui organism și astfel am devenit membru fondator, director al departamentului de muzică și co-autor al unor volume și albume de artă și poezie.
Liliana Popa: Ce hobby-uri aveți?
Gabriela Dobre: Ceea ce alții numesc hobby, pentru mine, este viață. Muzica, teatrul, dansul, scrisul sunt hrana sufletului și trupului meu. Mai iubesc nespus activitatea de producție a spectacolelor, înotul în mare, drumețiile pe munte, rebusul.
Liliana Popa: Pe ce loc se regăsește poezia, muzica pentru dumneavoastră?
Gabriela Dobre: Scena lirică se definește prin sincretismul artelor. Muzica presupune cel mai mult studiu dintre toate, permanent, fără pauză, dar și celelalte arte - teatru, dans, cuvântul scris - sunt precum simțurile umane: doar unul singur dacă lipsește, simți cât de invalidant este, nu ești întreg, se dovedește, poate, a fi exact piesa cea mai importantă din puzzle, fără de care imaginea este incompletă, fără valoare. Dar muzica...îmi „rostește” cel mai plenar sentimentele. Când simt că nu îmi mai sunt suficiente cuvintele, pur și simplu cânt...
Liliana Popa: Ce proiecte aveți în derulare și ce v-ați propus pentru perioada următoare?
Gabriela Dobre: De cele mai multe ori proiectele „vin peste mine”, dintr-o dată și mai multe decât cred că pot să desfășor, dar le scot la capăt pentru că am învățat să capăt randament maxim în condiții de stres. Acum mi se pare amuzant. La acest moment, am în lucru încă un volum de poezii și un proiect numit „Piese mici pentru cei mai mici” și sper să pot organiza cât mai curând lansarea ultimelor trei cărți pentru copii, care au văzut lumina tiparului împreună, și să angrenez în această activitate nu numai copiii, care vor fi beneficiarii acestor cărți, ci și mai ales profesorii de arte din școli, profesorii de teatru din învățământul de stat și cel particular și poate, cu ajutorul Lui Dumnezeu, un festival de teatru și creație literară adresat școlarilor.
Liliana Popa: Cine v-a sprijinit/îndrumat spre cariera artistică? Care au fost decidenții care v-au marcat drmumul ? Care au fost cei care v-au marcat momentele importante - profesorii, prietenii, colegii ?
Ați face altceva dacă ar fi să o luați acum de la început?
-Mama. M-a dus și m-a înscris la cor și la teatrul de păpuși și mi-a arătat cum se scrie o compunere frumoasă și valoroasă. Sora mai mare, care scria și recita genial și pe care mi-am dorit să o copiez. Tata, care a avut această dorință, să public ceea ce scriam. Profesorii mei minunați și unica, inegalabila mea profesoară de canto, marea soprană Aida Abagief, alături de basul Pompei Hărășteanu și mezzosoprana, regizor și poet, Lucia Drăgan-Cicoară. Cu mulțumiri și plecăciune! Dacă aş lua-o de la început...aș merge după prima iubire, medicina, și aș face, cu aceeași pasiune, în timpul liber, toate celelalte lucruri care mă împlinesc: muzică, teatru și literatură.
Liliana Popa: Ce rol ați vrea să îl interpretați și nu l-ați primit ?
În vin., 10 feb. 2023 la 07:48, Liliana Popa a scris:
Gabriela Dobre este mezzosoprană, un artist liric de mare anvergură la Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski din Constanța dar şi pe marile scene ale lumii de peste 30 de ani. Un artist complet, pentru care arta scrisului este o pasiune, ca dovadă volumele de poezie dar și numeroase cărţi pentru copii. Iubește pictura, iubește oamenii, copiii, interesată fiind de de artă, în general, participă în mod frecvent la acţiunile organizate de Asociaţia Artiştilor Dobrogeni, al cărei membru fondator este. Despre cariera de-o viaţă, hobby-uri şi pasiuni.
-Doamna Dobre, cînd ați decis să optați pentru cariera artistică?
-Inconștient... dintotdeauna. Copil fiind, mergeam pe stradă dansând și cântând, fără să mă emoționeze trecătorii. Am făcut gimnastică ritmică, iar la concursuri eram fericită că pot evolua în fața unei săli pline, care aplauda, dar am început să cânt din primii ani de școală în corul Casei Pionierilor, devenit ulterior prestigiosul și multipremiatul național și internațional ansamblu „Infantes Maris”, condus de minunata Florentina Hăbădan-Ghițescu și acompaniat de valorosul pianist și profesor Ecaterina Gagea. Acolo a început MUZICA pentru mine.
Conștient... în anul 1990, când am aflat despre un concurs de angajare în corul Teatrului liric. Datorită mamei, care avea mare grijă de cultivarea celor trei fiice, eram nelipsită de la toate spectacolele din Constanța, operă, balet, dramă și estradă, și fascinată de acea lume magică a scenei. M-am pregătit, m-am prezentat la concurs şi de atunci slujesc acest templu al culturii.
-Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiţi artist?
-O responsabilitate, mai mult decât împlinirea unui vis. Eu am avut norocul să fiu modelată de dascăli ai școlii vechi, personalități de neegalat, şi am avut norocul și de pregătire de lungă durată - cinci ani de facultate și încă doi de master - în care cunoștințele acumulate au avut timp să se sedimenteze și să se aplice. În același timp, munceam ca angajată a operei, colaboratoare a Filarmonicii „Marea Neagră”, profesor de canto și mamă cu normă întreagă. Acest cumul de factori m-a făcut să conștientizez dimensiunea reală a posibilelor provocări în viața de artist și faptul că fiecare pas, eveniment, încercare modelează artistul de pe scenă și este responsabil de trăirile pe care acesta le transmite publicului.
-De cînd scrieți cărți pentru copii și de ce literatură pentru copii ?
-Texte pentru serbările școlare ale fiului meu sau pentru diferite activități didactice am mai scris, dar o cărticică destinată publicării mi-a fost inspirată de copii geniali ai prietenei și colegei mele, pictorița Cornelia Goșiu, și de tablourile lor de „pictori pitici”. Astfel s-a născut cartea de colorat și povești versificate „Curcubeu”, cu grafica și tehnoredactarea semnate, la fel ca în toate cărțile mele, pentru copii sau volume de poezii, de fiul meu, David Dobre. Aceasta, ca și următoarele cărți destinate copiilor și uzului didactic, mici piese de teatru și teatru muzical pentru copii, au văzut lumina tiparului sub îngrijirea prietenului și omului de cultură Taner Murat.
-Ce v-a determinat să deveniți membru al Asociației „Artiști Dobrogeni”?
-Am avut o colaborare fructuoasă, în anii anteriori, cu pictorii constănțeni, participând la vernisajele lor în calitate de poet - cu poezii inspirate de tablourile lor, sau de artist liric. Președintele Asociației, artistul Mirela Turtoi, mi-a propus să mă alătur câtorva personalități artistice și media și să punem bazele acestui organism și astfel am devenit membru fondator, director al departamentului de muzică și co-autor al unor volume și albume de artă și poezie.
-Ce hobby-uri aveți?
-Ceea ce alții numesc hobby, pentru mine, este viață. Muzica, teatrul, dansul, scrisul sunt hrana sufletului și trupului meu. Mai iubesc nespus activitatea de producție a spectacolelor, înotul în mare, drumețiile pe munte, rebusul.
-Pe ce loc se regăsește muzica pentru dumneavoastră?
-Scena lirică se definește prin sincretismul artelor. Muzica presupune cel mai mult studiu dintre toate, permanent, fără pauză, dar și celelalte arte - teatru, dans, cuvântul scris - sunt precum simțurile umane: doar unul singur dacă lipsește, simți cât de invalidant este, nu ești întreg, se dovedește, poate, a fi exact piesa cea mai importantă din puzzle, fără de care imaginea este incompletă, fără valoare. Dar muzica...îmi „rostește” cel mai plenar sentimentele. Când simt că nu îmi mai sunt suficiente cuvintele, pur și simplu cânt...
-Ce proiecte aveți în derulare și ce v-ați propus pentru perioada următoare?
-De cele mai multe ori proiectele „vin peste mine”, dintr-o dată și mai multe decât cred că pot să desfășor, dar le scot la capăt pentru că am învățat să capăt randament maxim în condiții de stres. Acum mi se pare amuzant. La acest moment, am în lucru încă un volum de poezii și un proiect numit „Piese mici pentru cei mai mici” și sper să pot organiza cât mai curând lansarea ultimelor trei cărți pentru copii, care au văzut lumina tiparului împreună, și să angrenez în această activitate nu numai copiii, care vor fi beneficiarii acestor cărți, ci și mai ales profesorii de arte din școli, profesorii de teatru din învățământul de stat și cel particular și poate, cu ajutorul Lui Dumnezeu, un festival de teatru și creație literară adresat școlarilor.
-Cine v-a sprijinit/îndrumat spre cariera artistică? Ați face altceva dacă ar fi să o luați acum de la început?
-Mama. M-a dus și m-a înscris la cor și la teatrul de păpuși și mi-a arătat cum se scrie o compunere frumoasă și valoroasă. Sora mai mare, care scria și recita genial și pe care mi-am dorit să o copiez. Tata, care a avut această dorință, să public ceea ce scriam. Profesorii mei minunați și unica, inegalabila mea profesoară de canto, marea soprană Aida Abagief, alături de basul Pompei Hărășteanu și mezzosoprana, regizor și poet, Lucia Drăgan-Cicoară. Cu mulțumiri și plecăciune! Dacă aş lua-o de la început...aș merge după prima iubire, medicina, și aș face, cu aceeași pasiune, în timpul liber, toate celelalte lucruri care mă împlinesc: muzică, teatru și literatură.
Liliana Popa
|
Liliana Popa 3/1/2023 |
Contact: |
|
|
