1 Martie
M-au trezit azi-dimineațǎ,
La fereastra casei mele,
Somnoroase pǎsǎrele
Ciripeau pline de viațǎ,
Oare
ce-o fi fost cu ele?!
Dintr-un petic de zǎpadǎ
Clinchet viu de clopoței
Un mǎnunchi de ghiocei
Fǎceau zarvǎ prin ogradǎ
Oare ce-o fi fost cu ei?!
Dup-un lung și rece vis,
Alinta bǎtrânul soare
Un bondar, cu-a lui dogoare,
Printre ramuri de cais
Ce se-ntâmplǎ astǎzi oare?!
Numai freamǎt, numai zor,
Cǎci drǎguța primǎvarǎ,
În ie de Mǎrioarǎ,
Mǎ așteaptǎ în pridvor
Sǎ îi prind la inimioarǎ
Cu un bold, ca prima oarǎ,
Semn de dragoste și dor
e întâi de Mǎrțișor!
De ziua ta
Când te-a adus pe lume
Femeie,-ntâia oară,
A așezat Pământul
Și Soarele pe cer,
Vestind parcă anume
Întâia primăvară,
Din clopoței și-n trilul
De aripi și mister;
Cu aur pe cosițe
S-aduci zorii în casă
Și bolților de stele,
Doi ochi ți-a dat, de vis,
În sâni ți-a pus bobițe
Cu iz de tămâioasă
Și cămp de viorele
Pe ii din paradis;
Din razele de Lună,
Prin ram de tei în floare,
Ți-a împletit cuvinte
În vers ca niciodat
Și din a Lui fântână,
Căldare cu căldare,
În jurul tău, fierbinte,
Iubire-a presărat,
Ca din sămânța-ți vie,
Căci asta I-a fost vrerea,
Cum naște pâine norul
Din spic de el udat,
Ți-a dat spre bucurie,
La fel, să porți durerea
Izvorului din pântec,
De viață nesecat;
Tu Evă, Mărioară,
Sau orișicare ești,
O stea-n Calea Lactee,
Sau floare pe răzor,
Ca-n prima primăvară,
În veci să ne trăiești,
Fecioară, tu femeie,
Tu mama tuturor!
Valeriu Cercel
Kitchener ON
|
