Gânduri mărturisite : Elitele conducătoare și poporul muncitor
De când e lumea și pământul oamenii s-au împărțit în două categorii: „elitele conducătoare”, formate din oameni așa zis „superiori ”care de obicei fac legile, și „poporul muncitor” compus din oameni care respectă legile și vor să își vadă de viața lor. Împărțirea a avut la bază diverse criterii printre care apartenența la o rasă superioară, chiar înrudită cu divinitatea, culoarea pielii, limba vorbită, proprietatea asupra pământului, a mijloacelor de producție sau a armelor și apartenența la vreun partid sau mișcare revoluționară.
Unii se văd buricul pământului și încep a face reguli pentru ceilalți, reguli pe care ei nu le vor respecta vreodată , pentru că știu ei ce e mai bine pentru toată lumea, nu mai contează dacă într-adevăr există vreo motivație științifică sau socială adevărată, „țelul suprem” înlocuind logica și bunul simț. Pe de altă parte nu există elită conducătoare fără un popor muncitor, sau mai bine zis o armată de sclavi, depinde de perspectiva socialistă sau sclavagistă.
„Lupta de clasă” a fost o invenție marxistă pentru a explica prostimii crimele împotriva fostei elite conducătoare iar „exploatarea omului de către om”, cu care ne-au îmbuibat capul comuniștii, nu era cu nimic deosebită de munca forțată folosită la construirea canalului Dunăre- Marea Neagra, că doar nu a fost o tabără de vară pentru neadaptații social cum era prezentată în filmele vremii. Să nu mai amintim de închisori și centrele de reeducare unde erau trimiși intelectualii, care nu prea înțelegeau cum e cu sloganul leninist „ Dacă nu știi, te învățăm; dacă nu poți, te ajutăm; iar dacă nu vrei, te obligăm”.
Poporul asuprit are și el o limită, din când în când i se urcă la cap și nu mai vrea să lucreze neplătit, uneori fără condiții de muncă corespunzătoare și umilit în ultimul hal, de parcă l-a pedepsit Dumnezeu că numai lui i se întâmplă toate. Atunci apar revoltele sau revoluțiile, care sunt periodice, trebuind să treacă câteva generații, până când noua „elită conducătoare”, instaurată după ultima revoluție își umple buzunarele și devine tot mai impertinentă în dorința de îmbogățire și subjugare a societății.
Elita conducătoare care îți arată calea către pierzanie, fie aceasta război, muncă forțată, închisoare, sărăcie, emigrare, decăderea valorilor morale și sociale nu își mai are locul și rostul și, mai devreme sau mai târziu, trebuie primenită. Poporul simte momentul oportun, pune mâna pe ce are la îndemână și trece la acțiune. Atunci e prea târziu pentru a mai salva fosta nomenclatură, chiar dacă mai dă „o sută de lei” la salariu sau pensie, o nouă „boierime” se ridică și „Dumnezeu cu mila”.
„Viva la revolution” strigam cu disperare în focul schimbării, visând la un viitor luminos, cum s-ar fi putut altfel, că doar nu făceam o revoluție pentru a ne întoarce de unde am plecat, sau ferească Dumnezeu la ceva mai rău.
Revoluția Franceză nu-i un bun exemplu , pentru că oponenții și-au scurtat capetele unui altora timp de vreo zece ani, după care au revenit la monarhie, au schimbat „protipendada”, poporul și-a vărsat năduful, dar nici libertate, nici fraternitate și nici egalitate n-a căpătat, că tot în stradă sunt și după 230 ani. Să sperăm că nu vor recurge din nou la ghilotină în următoarea revoluție, pentru că slavă Domnului astăzi avem alte mijloace de ucidere în masă.
Nici Revoluția Rusă nu-i bună de urmat, pentru că a adus la cârmă „vizionari” care au ucis mai mulți oameni decât Gripa Spaniolă și Primul Război Mondial la un loc. Nu-i un semn bun, iarăși avem pandemie și război, iarăși mor oamenii cu nemiluita fără vreun plan de a opri măcelul. O nouă revoluție rusă ne mai lipsește, și lumea s-ar putea afunda din nou într-o beznă totalitară pentru vreun secol.
Fenomenul erodării „elitelor conducătoare” este valabil și pentru organizațiile create pentru a ne proteja de războaie și pandemii. Și aici „tătucii” și-au uitat rolul pentru care au fost aleși și se preocupă doar de administrarea fondurilor, pentru a acoperi distrugerile războiului și efectele pandemiei dar neavând nici o putere asupra agresorilor și profitorilor de pe urma acestor nenorociri.
Se vor găsi ceva „țapi ispășitori”, vreun conducător să-l împușcăm de Crăciun, după care ne vom declara brusc liberi și independenți de toate crimele pe care le-am săvârșit cu bună știință, ca și cum cineva ne-ar fi obligat să se implicăm cu toată ființa în ponegrirea semenilor care nu urmau îndemnurile propagandei oficiale.
Ne tot străduim să-i alegem dintre noi pe cei mai buni pentru a ne conduce, dar nu prea reușim, și asta de vreo două mii de ani, de când l-am răstignit pe Cel trimis să ne învețe a trăi omenește. Până nu vom pune din nou în fruntea noastră oameni cu frică de Dumnezeu, cu credință și dragoste pentru semeni, nu cred că ne vom ridica din decăderea morală și spirituală în care ne afundăm.
Ioan Cojocariu
Februarie 2023, Toronto, Ontario, Canada
|
Ioan Cojocariu 2/17/2023 |
Contact: |
|
|
