Rădăcina ființelor noastre
Dincolo de înțelegeri dorm nepăsările, Cuvintele topesc dorințe-n ecuații, Vrăjile luminii străbat printre brazi După un colț preasfânt de fericire.
Codana-și potrivește pașii, Statuile sunt zvelte în alergarea sa, Mă legăn în fulgii plăcerii topite De finețea dulce a trecerii prin trup.
Am arterele încrucișate-a dar, Iubirea se prelinge în cerul albastru, Zburăm după-nțelegeri, să putem fi Rădăcina ființelor noastre.
O lebădă
O lebădă Desenată în vânt Pompează tăcerea Din cer la pământ.
Pun inima sub Foșnet prelung, Spre ea alergând Cu visul ajung.
Stropi de fericire
Stropi de fericire-s În vată de stele, Pătate de iubire Sunt oasele mele.
Mângâi o frunză Cu palmele reci, Sărutul aduce Iubirii poteci.
În geana amintirii
Soarele își pune Ochelari de jad, Iluzia ne poartă Spre țărmul celălalt.
Într-o urmă strâmtă Floarea nimănui Prinde fulgi de stele Din coama vântului.
Cumpăna fântânii Răcoarea-și potrivește Pe unde am intrat Cu tine în poveste.
Zborul necunoscut
O pată de sânge Lasă gustul amar Anilor Smulși de vitregiile Pufului toxic În zborul Necunoscut
Casa mea cu două praguri
Casa mea cu sufletul spre soare Are două praguri de ninsoare, Două praguri de ploi dulci Și o tabără de cruci
Fulgi de gheață pe zăpadă, Rană veșnic desenată Și în tâmpla care doare Sângele-i uscată floare.
După ușile cu chei Se ascund strămoșii mei, Ascund sufletul de soare Între ceață și ninsoare.
Iubito
Iubito, să adormi după fiecare Rază de soare care apune departe, La pieptul meu zâmbind să te trezești, La fel de tandră, ca poezia-n carte.
Scânteie de vis, iubire, să-mi fii, Sărut de rouă-n hamac de curcubeu, Cerul să ne primească în zborul vieții Mângâiați pe creștet de Bunul Dumnezeu.
Fiorul iubirii
Drumul durerii oprește-n plăceri, Rămân în viață cu ușa deschisă, În gând se plimbă femeia amorfă De roua iubirii atinsă, cuprinsă.
Vântul spulberă strigătul surd În retrageri de netede pleoape, Ziua croiește lumină-n oglinda Fiorului iubirii cât mai aproape.
Sora mea, viața
Sora mea, viața, Trece prin satul Pierdut într-o urmă De umbră Scăpată Din legământul Tatălui Ce separă Săracii de bogați, Regrete de plăceri, Sifilitici de zdrahoni Și dăruie în ceruri Veghea ofilită A rugilor Scăpate Din toaca Făpturilor văduvite Ce plâng Pe umărul Surorii mele, Viața, Cusută cu lumină Pe meteorii cerului Sloboziți în lacrimi.
Buzele norocului
Păstrăm norocul Întâlnirilor nocturne, Sentimente Neînduplecate Deapănă amintirea Bradului purtat De Moșul În sacul Cerului gol.
Un surâs tresaltă Când Dumnezeu Ajută orbii Să nimerească Veșnicia ascunsă Într-o scrisoare Calcinată.
Marin Moscu
|
Marin Moscu 2/3/2023 |
Contact: |
|
|