Gânduri marturiste -Iarna vrajbei noastre
„Acum este iarna nemulțumirii noastre/ Transformată în vară glorioasă de acest soare din York;” („Now is the winter of our discontent/ Made glorious summer by this sun of York;”) își începe tânărul Richard, Duce de Gloucester, monologul impresionant din Actul 1 al piesei de teatru „Richard al III-lea”, scrisă de William Shakespeare în jurul anilor 1592-1594.
Această frază este o metaforă în care Richard folosește iarna și vara pentru a sugera că domnia regelui Edward IV a transformat tristețea, instaurată de nesfârșitul „Război al celor două roze”, asimilat cu „iarna vrajbei”, în sărbătoarea victoriei, când fratele său mai mare devine regele țării și este instaurată pacea, ca o „vară glorioasă”.
„The Winter of Our Discontent” (publicat în limba româna sub titlul „Iarna vrajbei noastre” de Editura Polirom în 2016) este și titlul ultimului roman scris de John Steinbeck în 1961. Autorul a publicat în total 33 cărți și a obținut Premiul Nobel pentru Literatură în 1962, „pentru scrierile sale realiste și imaginative, combinând umorul simpatic și percepția socială ascuțită.” - https://www.nobelprize.org/prizes/literature/1962/summary/
Romanul prezintă decăderea societății americane in anii 1960. Personajul principal, Ethan, ajunge in pragul sărăciei lucrând ca funcționar in propria sa prăvălie, deținută acum de un imigrant italian. Familia este nemulțumită de lipsa banilor și de viața pe care o duce, iar Ethan încearcă cu disperare să le ofere mai mult, fără a-și pierde demnitatea. Romanul a fost ecranizat în 1983 în filmul de televiziune cu același nume, pentru „Hallmark Hall of Fame”.
Tema majoră din romanul „Iarna vrajbei noastre” este efectul presiunii sociale asupra individului. Plângerile familiei și ale apropiaților privind statutul lor social și economic determină personajul principal să-și schimbe convingerile despre bogăție și putere, să accepte mita și chiar să plănuiască un jaf bancar. Pus în fața acțiunilor sale, Ethan devine sinucigaș.
Într-un anume fel astăzi trăim din nou o „iarnă a vrajbei noastre” când sub acțiunea presiunii sociale, amplificată de „rețelele sociale”, grupuri de oameni încep a avea comportamente antisociale sau chiar criminale. Cel mai recent exemplu este atacul criminal făcut de un grup de opt fete tinere asupra unui om al străzii în Toronto.
Un fel de teroare a societății se întinde asupra individului care nu se conformează cu așteptările acesteia, asemănătoare cu presiunea socială de pe timpul socialismului când erai privit ca „sărit” dacă nu aplaudai inițiativele partidului privind „propășirea societății multilateral dezvoltate și înaintarea spre comunism”.
Am folosit intenționat „limbajul de lemn” al „epocii de aur” pentru că acesta își face din nou apariția, expresii cum ar fi „spreading misinformation” (”răspândirea dezinformării”) fiind la originea anulării a zeci de mii de conturi pe rețelele sociale, de fapt însemnând anularea dreptului la exprimare a zeci de mii de oameni, doar pentru că au formulat opinii contrare directivelor oficiale și persoanelor de la butoane.
Reeducarea începe să fie iarăși o cerință la modă, un exemplu recent fiind acțiunea de ridicare a licenței de a practica psihologia clinică Profesorului canadian Dr. Jordan Peterson, pentru comentarii pe rețelele sociale. Trăim un fel de totalitarism incipient în care reeducarea se face prin presiune socială, pe internet prin rețelele sociale și la serviciu prin organizațiile profesionale.
Intervenția organizațiilor profesionale în restricționarea dreptului de a afirma ceea ce consideri că este adevărat seamănă cu activitatea „celulei de partid” din întreprinderile socialiste. Așa au supraviețuit regimurile totalitare timp de decenii, izolând indivizii cu păreri contrare, la nevoie în închisori și în centre de reeducare.
Suntem într-un fel de Turn Babel în care nu s-au încurcat numai limbile, ca în exemplul biblic, ci și trăirile, sentimentele și valorile. Patrioții sunt confundați cu trădătorii de țară, oamenii cinstiți cu propagandiștii, mincinoșii cu mărturisitorii adevărului și drept credincioșii cu fariseii.
Nu mai avem valori comune, nu mai avem idealuri personale și parcă am trece dintr-un tunel în altul, din cel al pandemiei dirijate în cel al războiului fratricid și chiar într-un tunel al unei crizei economice parcă pregătită dinainte și care stă să cadă ca o „pară mălăiață în gura lui nătăfleață”.
Oameni tineri mor din senin și nimeni nu se întreabă care este cauza acestor morți subite, ca și cum aceștia ar fi victime colaterale într-un război de care nu suntem conștienți, la fel ca și victimele Timișoarei trimise la crematoriu pe vremea împușcatului. Voi spune ce am spus și în acele zile „dacă cineva este vinovat pentru aceste victime, oricine ar fi, trebuie să răspundă”.
O anumită calitate a timpului este repetabilă, sau cel puțin așa este percepută de om, un timp de restriște, suferință și rugăciune fiind necesar pentru a putea depăși „iarna vrajbei noastre” și a desluși calea către o „vară a speranței, a păcii și a luminii divine”.
Să reflectăm și la cuvintele lui Mihai Eminescu din „Rugăciune” : „Noi, ce din mila Sfântului/ Umbră facem pământului,/ Rugămu-ne-ndurărilor,/ Luceafărului mărilor;/ Ascultă-a noastre plângeri,/ Regină peste îngeri,/ Din neguri te arată,/ Lumină dulce clară,/ O, Maică prea curată/ Și pururea Fecioară,/ Marie!”
Ioan Cojocariu
Ianuarie 2023, Toronto, Ontario, Canada
|
Ioan Cojocariu 1/23/2023 |
Contact: |
|
|
