Florenta Banatului
Câtă măreție și explozie de entuziasm în înălțarea camerei de filmat deasupra unui superb oraș în filmul marelui, generos și smerit regizor Vasile Bogdan în colaborare cu partenerul său, tânărul Grațian Gâldău. Să nu uităm că Vasile Bogdan e și un renumit scriitor, lucru foarte important pentru un bun cineast pentru a reuși să dezvolte o măsură esențială și chibzuită în a nu da mai mult decât strictul necesar spectatorului. Doar astfel, vizionarea filmului devine o plăcută călătorie narativă. Pe parcursul derulării firului documentar, spectatorul este luat de mână, purtat cu îndemânare, introdus într-o poveste admirabilă și ridicat în slăvi prin imagini surprinzătoare, montate inteligent și cu abilitate divină. Îl provoacă pe spectator să-și întindă aripile și cu ardoare să se lase purtat într-un zbor înălțător.
Nu am văzut Lugojul, deși în tinerețe multe din colegele mele de școală generală au studiat la Liceul Pedagogic de fete și chiar am avut acolo o prietenă, fermecătoare adolescentă. Tema fimului mi-a trezit interesul de a cunoaște orașul. Îl credeam un mic centru cultural, însă acum din primele imagini m-am trezit într-un oraș medieval cu o arhitectură deosebită care îmbină trecutul cu prezentul modern.
Realizatorii au pornit la drum cu un scenariu bine pus la punct, conturat cu profesionalism. Au ales cele mai impresionante unghiuri de filmare, folosind cu dexteritate Dronul scenele au curs precum paginile unui roman DOX bine scris. Țintele arhitecturale, adevărate metafore, conturează autentic povestea. Arhitectura unui film documentar necesită ani buni de practică și un simțământ pe care îl câștigi doar prin experiență îndelungată. Vasile Bogdan le are, le împletește în mod firesc cu un fler aparte. Am vizionat multe filme realizate de domnia sa la Radio Televiziunea Română din Timișoara. Unghiurile camerei sale înalte sau joase devin sugestive, „așa se face un film ar fi zis John Ford” iar o mișcare lină a camerei asemenea unui nor în plutire te poartă în jurul Bisericilor (zece la număr), a unor edificii și sedii de instituții și a vieții multiculturale a orașului care îți încântă privirea cu minunatele geometrii ale străzilor și arhitecturii clădirilor și a orașului în toată plenitudinea sa. O îmbinare de vechi și nou. Oameni, eroi și fapte toate legate și înmănuncheate, truncate ingenios în film. Pelicula curge alunecând precum cosițele bălaie ale unei fetișcane, împletite cu panglici colorate - imagini, muzică, narație, dialoguri, secvențe reunite cu date istorice culese din documente de arhivă dau o mireasmă aparte filmului. Aproape legendară, prezența acestora incită privirea, auzul și sufletul. Întâlnim numeroase nume de oameni de vază ai locului, pe care naratorul îi intervievează și astfel simțim cum ne crește mândria de român, mândria de neam. Conștiința. Și sentimentul de iubire pentru acest popor, locuitor al Banatului.
Documentarul în lume, până nu demult a fost tratat ca verișorul sărac al filmului artistic de lung metraj, însă pe zi ce trece devine un format tot mai popular al audiovizualului. Tot mai mulți regizori renumiți ai Hollywood-ului, în ultima vreme au curtat documentarul ca formă mai apropiată de real. Și mă refer la Werner Herzog, Martin Scorsese, Agnès Varda, Ava DuVernay, Todd Haynes, Noah Baumbach, John Ford, Krzysztof Kieślowski, Spike Lee, Ken Loach, William Oliver Stone... menționând doar câteva nume celebre. Globalizarea realului a dus la creșterea pieței de difuzare a documentarelor în contextul postmodernismului și a postgândirii structurale de azi.
Documentarele promovează comportamentul etic și reflexele practice ale societății, legitimarea adevărului prin prezența reală în viața de zi cu zi a potențialului discurs istoric al filmului. Au menirea de a ne învăța să gândim psihologic (și cu sufletul) și să înțelegem curgerea timpului pe plan social. Astfel se depășește statusul de până acum, cel arogant și plin de sloganuri (lozinci).
Autorii îmbină stilul vechi documentar cu cel de ficțiune, vezi Ana Logojana (operetă) și elevă cântând la pian etc. sau cum spuneam în exemplul de mai sus a codiței împletite cu pănglicuțe (pănglicuțele fiind ficțiunea în film). Îmbină foarte elegant în naratie vocea divinului cu cea a pământeanului, a temerarului în aflarea adevărului, alege elementul cu valoare istorică, culturală și tradițională justificându-l și impunându-l ca factor potențial democratic în viața de azi, necesar în întărirea și certificarea modernismului civil.
Autorii nu plictisesc și nu fac abuz de informații culese de la amatori locali. Ei sunt conștienți de nivelul spectatorului. Nu-l judecă, nu-l supune, nu insistă și nu-l manipulează. Ei știu din experiență că filmul documentar este un instrument transmodern de învățătură, mișcându-se spre confort și libertate. Documentarul are un mare viitor în păstrarea identității vieții, în general, a orașului Lugoj, în cazul de față. Avem ce învăța urmărindu-i pe realizatorii și colaboratorii acestui film document în acțiune.
Lugoj, „Florența Banatului”. Episodul 1: Europa este aici! (English subtitles). Frumos, echilibrat, persuasiv, autorii aproape doi compozitori simfonici în ale vizualului brodează poveștile cu cadre luminoase de stropi de muzică și cuvinte potrivite, ridicând sufletele spectatorilor precum un Aladin pe covorul fermecat din văzduh. Îi învăluie în dansul și interacțiunea panoramelor circulare ale orașului cu arhitectura clădirilor post medievale, construite în stilul Baroc imperial al Bisericilor Ortodoxe, cu turnuri și interioare somtuoase. Tabloul filmului este completat cu imagini ale construcțiilor catolice, evangelice, evreiești, ale instituțiilor vechi și moderne, ale caselor românilor, germanilor, maghiarilor, sârbilor și din piesajul mirific logojan etc. Apoi introduce cu grijă vocea preotului în strană, a scriitorilor și poeților locului, folcloriști, artiști de operă, dansatori, actori, soliști, recitatori pentru a informa spectatorul curios și interesat în a afla și cunoaște mai multe amănunte despre subiectul propus spre ecranizare.
Un film bine documentat cu fotografii, manuscrise, informații audio și mărturii ale locului, personalități și muzică. O largă dinamică din spectrul muzical acoperă întreaga durata de 43 de minute și 16 secunde ale primului episod. Filmul impresionează prin claritate artistică, corectitudine și măsură a timpului, a intensității emoțiilor și a dragostei. Nu în ultimul rând, se simte cum palpită energia dăruirii participanților la realizarea acestei mici, dar sănătoase capodopere.
Filmul FLORENȚA BANATULUI este un proiect finanțat de Primăria Municipiului Lugoj, un receptor minunat al frumosului și UN MARE DĂRUITOR.
Admirație și sincere FELICITĂRI realizatorilor și finanțatorilor!
Ben Todică,
Radio tv Producer, Melbourne Australia
Filmul poate fi vizionat aici: https://www.youtube.com/watch?v=vAEbSUBsTXU
|
Ben Todică 1/8/2023 |
Contact: |
|
|
