La Ferestre Luminate
La Ferestre Luminate, Anul Nou la poartã, bate Cu belșug și sãnãtate!
Bucuria casei fie Cuib de soare-n lunã vie, Lunã, lunã dupã lunã, Ziua bunã, și cununã, Celor ce în cuib, se-adunã!
Și pe Mãrile de ape, Tot Luminile, aproape, Fie zi, și fie noapte, sã deschidã-nchidã pleoape,
Fericirile sã-adape!
la ferestre luminate!
Cum sunt sufletele toate! pe la streșini adunate!
pãsãrele - pe zburate! și întoarse - în cetate!
tinere - și-naripate!
RAMURI Aman de noi, ca nu aveam, Pe Lume, Doamne, destul RAM! De unde-atata, de copila, Memorie, si-asta… VOLATILA?! Si ea, mereu, sa se mareasca! Cu RAMURI noi, sa cucereasca, IT-ista noastra fir de oasta! In proramarea ei, cea vie, Sa nu mai fie-n vesnicie, Nici chin, tristate, sau manie, Ci numai – maxim! – poezie! Si ca o Opera de Arta, Din Capodopere Sculata, Sa iesi cu Dante, chiar, la Poarta, Intr-o Reala, Minunata, De Lume – parca – INRAMATA! Aman de noi, ca nu aveam, Nici destui biti, nici destul RAM! Sa mesterim, si-ntr-un pustiu, Sa scriem, scriem, tot mai viu, Proiecte Mari! Din Tata-n Fiu//! Sa facem si din Virtual De gand, scolar, si recital, De stiinte, arte, sport, pe cal’, Atatea RAMURI! RAM cu RAM! Incat Unirea lor – BANAL – Sa ne trezeasca-intr-un EXClAM - Nu vi se pare ca-I prea bun? Prea sanatos? Frumois? - Prea calm? - Ce MAI programatori eram! - Si analisti! Nici nu visam!
|