Matematică și tehnologie și igiena în Imperiul Aztec
Aztecii au construit un imperiu în zona numită acum Mexicul Central. Sosirea conchistadorilor spanioli a adus un sfârșit brusc al acestui imperiu culturii si civillizatiei sale.
Aztecii au folosit matematica pentru a măsura distanțe, lungimi și suprafață. Progresele lor tehnologice s-au concentrat pe utilizarea practică, cum ar fi agricultura și construcția. Aztecii foloseau unelte de obsidian și cupru pentru a construi, sculpta și sculpta folosind piatră și lemn ca materiale de constructie.
Oamenii de știință au descifrat cu mult timp în urmă sistemul numeric aztec, un sistem vigesimal (folosind 20 ca bază) spre deosebire de sistemul nostru zecimal. În aritmetica aztecă, un punct este egal cu 1, o bară reprezintă 5 și există alte simboluri pentru 20 și diferiți multipli ai acestora.
În Mezoamerica, toate culturile au folosit numărul douăzeci ca bază a sistemului lor matematic (sistemul vigesimal). Importanța numărului douăzeci este că este numărul total de degete de la mâini și de la picioare umane. Din acest motiv, douăzeci a fost folosită ca bază pentru contabilitate.
Ce tehnologie au inventat aztecii?
Progresele demonstrate în tehnologia aztecă sunt atât de remarcabile încât sunt încă privite si astazi cu admiratie. Doar câteva dintre realizările aztece au fost dezvoltarea matematicii, canoea, calendarul aztec extrem de specializat și forme de medicină extrem de utile.
Aztecii erau faimoși pentru agricultură, pământ, artă și arhitectură. Au dezvoltat abilități de scris, un sistem de calendar și, de asemenea, au construit temple și lăcașuri de cult.
De asemenea, aztecii au construit multe canale în tot orașul. Canalele erau folosite ca drumuri pe apă care permiteau oamenilor să călătorească cu ușurință în jurul orașului mare cu ajutorul bărcilor. Orașul a fost bine planificat și așezat într-o grilă care a făcut călătoria prin oraș ușoară. Orasele Puebla si Tenochtitlan ( prezentul centru la orasului Mexico City) erau orase cu strazi paralele si perpendiculare ce dovedeste existenta planificarii localitatii.
Tenochtitlan, capitala aztecilor (actualul centru al orașului Mexico) avea un apeduct principal care a parcurs 20 de mile. Curgea în două canale, unul fiind curățat și întreținut, iar unul pentru a menține un debit constant de apă.
Ce erau apeductele aztece?
Apeductele aztece erau o serie de sisteme cu două conducte care introduceau apă dulce din surse locale. Aceste apeducte livrau cantități mari de apă în așezările în care locuia poporul aztec.
Cum au funcționat apeductele azteci?
Acest apeduct era format din două jgheaburi căptușite cu mortar din zidărie de piatră. Adăugarea celui de-al doilea jgheab a permis ca apa să fie deviată către a doua țeavă atunci când trebuia efectuată întreținerea pe cealaltă. Acest lucru a permis ca o aprovizionare continuă cu apă dulce să fie livrată orașului.
Ce invenții au făcut aztecii?
• Educație obligatorie. Imperiul aztec a fost unul dintre puținii din lume care a implementat educația obligatorie.
• Ciocolata. Aztecii și mayașii își asumă meritul pentru introducerea ciocolatei în lume. ...
• Medicamentele.
• Calendarul aztec.
• Gumă.
Care a fost cea mai mare invenție a aztecilor?
Una dintre cele mai remarcabile realizări tehnologice ale aztecilor a fost construirea orașului lor insular, Tenochtitlan. Aztecii au mărit zona orașului prin crearea de insule artificiale numite chinampas. Pentru a face o chinampa, ei au format mai întâi un pat de pământ prin grămadă de bolovani și noroi pe un covor făcut din stuf.
Deoarece aztecii au primit ultimul pământ care a fost pus în exploatare în Valea Mexicului, nu era teren agricol bogat. De fapt, a trăi pe o insulă în mijlocul unui lac mlăștinos însemna că nu era prea mult pământ. Dar asta nu i-a împiedicat pe azteci să cultive suficientă hrană pentru a susține o populație care, la apogeul său, avea nevoie de 88 de milioane de livre de porumb pe an pentru a hrăni doar locuitorii capitalei Tenochtitlan.
Deci cum au făcut-o? Aztecii au produs cantități prodigioase de porumb, fasole și dovleac și au crescut chiar și animale, cum ar fi curcani, folosind grădinile plutitoare cunoscute sub numele de chinampas.
Pentru a crea aceste minuni agricole, în lac au fost marcate suprafețe de aproximativ 90 de picioare pe 8 picioare (27,4 metri pe 2,4 metri).
Acești țăruși erau uniți prin stâlpi împletite cu stuf, crenguțe și crengi.
Această incintă dreptunghiulară a fost apoi umplută cu noroi și materii vegetale în descompunere pentru a o ridica deasupra suprafeței lacului. Salcii (care au fost tăiați pentru a nu bloca prea multă lumină solară) au fost plantați în jurul acestor insule artificiale. Pe măsură ce au crescut, copacii au ajutat la ancorarea terenului plutitor pe albia lacului.
Gunoiul de grajd uman a fost folosit ca îngrășământ, care a servit pentru dublu scop de a furniza nutrienți pentru culturi, menținând în același timp orașul curat.
Multe lucruri despre civilizația aztecă i-au uimit pe Conquistadores spanioli, inclusiv sistemul lor agricol intensiv și foarte productiv de chinampas sau „grădini plutitoare” și dimensiunea și rafinamentul marelui lor oraș Tenochtitlan. Într-o perioadă în care in Europa curățarea străzilor era aproape inexistentă și oamenii își goleau oalele din cameră pline pe străzi, desigur, aztecii au angajat o mie de lucratori publici pentru a-și mătura și uda străzile zilnic, au construit toalete publice în fiecare zona si cartier și au transportat deșeurile umane în canoe pentru a fi folosite ca îngrășământ.
În timp ce Londra încă își extragea apa potabilă din râul poluat Tamisa până în 1854, aztecii și-au alimentat capitala cu apă dulce de pe dealul Chapultepec din apropiere prin intermediul a două apeducte, primul construit de Netzahualcóyotl între 1466 și 1478, al doilea aproximativ 20 de ani mai târziu de către domnitorul Ahuitzotl. Importanța simbolică a apei pentru azteci este clară din cuvântul lor (metaforic) pentru „oraș” - altepetl care înseamnă literal „munte de apă” în Náhuatl.
Apeductele au fost descrise de Hernán Cortés în 1520: De-a lungul uneia dintre drumurile către acest mare oraș rulează două apeducte din mortar. Fiecare are doi pași lățime și vreo șase picioare adâncime, iar de-a lungul unuia dintre ele se varsă în inima orașului un râu de apă dulce foarte bună, lată cât trupul unui om, și din aceasta beau toți. Celălalt, care este gol, este folosit atunci când doresc să curețe primul canal. Acolo unde apeductele traversează podurile, apa trece de-a lungul unor canale care sunt late ca un bou; și astfel slujesc întreg orașul.
Dar probabil nimic nu li s-a părut mai bizar spaniolilor decât atitudinea aztecă față de igiena personală. Într-un cuvânt, au prețuit curățenia. Conchistadorul Andres de Tapia a raportat, pe un ton de mirare, că Montezuma făcea baie de două ori pe zi. Asta nu era nimic extraordinar în asta pentru un aztec, deoarece toată lumea, potrivit istoricului iezuit Francisco Javier Clavijero, „făcea des des, și mulți dintre ei în fiecare zi” în râuri, lacuri sau bazine.
Le lipsea săpunul adevărat, dar l-au compensat cu fructul copalxocotlului, numit „arborele de săpun” de către spanioli și rădăcina lipicioasă a xiuhamolli sau plantă de săpun [Saponaria Americana]; amândoi au dat o spumă suficient de bogată pentru a spăla trupul și hainele. Codexul florentin enciclopedic, scris cu informatorii azteci la scurt timp după Cucerire, include o mică ilustrare și descriere a plantei de săpun amolli. Este lungă și îngustă ca stuf. Are un lăstar; floarea ei este albă. Este un demachiant. Localnicii se spală, se curăță, si isi îndepărtează mizeria.
Liliana Usvat
Cell: 416-708-7454.
www.mathematicsmagazine.com
www.ucbooksale.com
|
Liliana Usvat 11/21/2022 |
Contact: |
|
|
