Dialouri oarecare - Ramã
-“Era o zi-nnoratã...
Nãscândele ei raze pieziș se strecurau...
Pãrea cã e-n zãbranic natura îmbrãcatã,
Și frunzele la vânturi, gemând, se scuturau.”
- Și ce dacã!
- Și nimic...Macedonski nu cere explicații.
- Sigur cã nu, dar noiembrie e o luna grea oricum și tu vii cu Noaptea de noiembrie,,, și doar șții cã e un vaet continuu.
- Slãbiciuni...Uitã-te la ține!
- Adicã?
- Ai îmbãtrânit!
- Sigur c-am îmbãtrânit. ªi ce? Conteazã?
- Pãi da. Șții cum e; ai un tablou frumos de pe vremea când te uitai serios cum arãți înainte sã-ți faci o pozã în “mãrime naturalã”, ai una-douã picturi care amintesc grãdini înflorite - ba chiar a la Luchian - sau o eventualã alee cu iz primãvarãtic, romanțios, aș zice și fiindcã îți sunt familiare uiți sã vezi cã ramele s-au scorojit, vopseaua nu mai e demult aurie și...
- Și tu sãri de la o idee la alta cu ușurința confuziilor din care începem sã selectãm când logic când aiurea.
- Tu chiar crezi cã-ți stã bine sã “joci” naivitate la vârstã asta? Rama închide, ferecã, pune la pãstrare o clipã, un moment, momentul ãla - scuipat în ocean, dacã vrei, da’ ce dacã - pe care îl socotim important, vital-important uneori. Spaima cã l-am putea pierde declanºazã un lanþ de semnificații; fotograf, “pozã” hollywoodianã, zâmbet fotogenic, cãutãri compoziþionale, feþe rafistolate de un ochi priceput, coafuri imobile, “tacâmul” imortalizãrii de care sigur avem nevoie sã traversãm existenþa și cu efemeride…
- Bun! ªi atunci chiar faci rabat calitaþii - nu ºtiu dacã e corect spus, mã poticnesc uneori chiar ºi în româna asta în care m-am nãscut - o fi primul semn de ramolisment, mã rog ºi ce dacã, tu îl þii pe Þuculescu înrãmat în mizeria aia doar aºa cã sã-mi demonstrezi cã n-am idee?
- Tu ai zis!
- Afarã-i vopsit gardu’?
- Ai vrea, ar fi prea simplu. ªi, cum am îmbãtrânit destul, simplitatea aduce a simplificare, ceea ce nu e tot aia. Coborârea în elementar nu te scuteºte - nu pe tine, aºa în general - de poticneli nefireºți pe care þi le aºezi în cale fie din comoditate fie, sau poate mai ales, din speranþa cã scapi de complicaþiile pe care le intueºți sau ºi mai rãu le ºții
- Am ameþit!
- Mie-mi spui? ªi ce mai ameþealã o sã te apuce dacã ai sã te strãduieºti sã înþelegi ce vreau sã spun!
- Asta-i adevãrat! Niciodatã n-ai fost în stare sã spui ceea ce ai de spus direct, fãrã gãselniþe metaforice, aºa cã tot omul aºezat la taifas ºi care se concentreazã - chiar dacã degeaba - sã emitã niºte idei, nici deºtepte ºi nici originale, idei ºi gata, cã oricum efortul e serios, ºtii foarte bine cã nu plouã cu idei.
- Torenþial! Uitã-te în jur, citeºte presa, du-te la literatura “la zi”, ascultã rap, lasã-te învaluit de “revoluþionarismul” sud-american, ãºtia sunt stângiºți ºi dacã mor în c...l gol, stai pe TV toatã ziua, dacã-þi dã mâna, cã ideile curg, ca pe “apa sâmbetei” n-au nici o importanþã, vin altele, cine îºi mai aduce aminte de secunda scursã, evadarea conteazã, avem covid de aproape 3 ani, rușii fac rãzboi...americanii habar n-au cã nu mai sunt ce au fost și a.m.d. pentru cã în fond timpul este cel mai parºiv element al realului ( dacã e real? dar asta e altã poveste…) ce VA FI bombardeazã ce A FOST cu o asemenea intensitate cã receptarea amândorura e o aventurã ºi ºi atunci oarecum facilã. Și, pe urmã, aventurile trãiesc doar prin ele însele, rareori lasã urme ºi, fereascã Dumnezeu, de care!
- Oho! Te-ai pornit, dar trebuie sã recunosc, faci sens. Asta nu înseamnã cã realmente accept de ce ancorezi, de ce încerci oprirea, ºții foarte bine cã nu-i posibilã...Churchill zicea cã dacã deschidem dispute intre trecut ºi prezent avem toate ºansele pierderii viitorului...dacã-þi aduci aminte
- Ei ºi? Îmi dã mãcar iluzia continuitãþii, e sufocant între a fost ºi va fi și atunci recurg la artificii ºi îmi creez un prezent tampon.
- O luãm de la-nceput!
- Cum zice poetul:
« De-acum cel fãrã casã mereu pribeag va fi
Cel singur va fi singur vreme lunga,
va sta de veghe, lungi scrisori va scri
si prin alei mereu va rãtãci,
neliniºtit, când frunzele s-alungã. » (Rilke )
-Și Macedonski.
Maria Cecilia Nicu, Toronto
|
Maria Cecilia Nicu 11/21/2022 |
Contact: |
|
|
