Însemnări la jubileu
Dacă seriile de absolvenți ai unei școli sau facultăți se reîntâlnesc periodic, uneori mai des, alteori după mulți ani, asta depinde de mai mulți factori, spre exemplu dacă se găsește/găsesc un absolvent activ/câțiva absolvenți activi, dacă instituția de învățământ mai există ori dacă localul stă în picioare etc.
Între timp, fetele s-au căsătorit și au copii mari, unele au și nepoți drăgălași, băieții și-au satisfăcut stagiul militar (atunci când exista), mulți au meserii frumoase și bănoase, ori au avut funcții înalte, de la director de școală rurală sau șef de serviciu până la chirurg de renume, scriitor, editor, academician, diplomat sau ministru.Câțiva sunt în alte țări și pe alte continente, făcând efortul de a fi prezenți, dacă își iubesc colegii, facultatea sau școala absolvită, dacă păstrează amintiri frumoase din anii luminoși ai tinereții.
Împărtășirea impresiilor și confesiunile curg, în cadrul festiv al unui amfiteatru universitar, apoi la o agapă colegială. Când au trecut puțini ani, sunt puțini cei ajunși în straturile superioare ale societății, după mulți ani făpturile vesele și puternice de altădată s-au cocârjat, zbârciturile s-au înmulțit, părul s-a decolorat, ceea ce îi animă fiind tinerețea spiritului, bucuria revederii colegelor și colegilor, nostalgia, melancolia revederii claselor și amfiteatrelor, pentru cei plecați în alte localități amintirea întâlnirilor din parcuri și grădini, a farmecului vizionării unei piese de teatru, mirosul persistent al unui trandafir oferit ființei îndrăgite cândva.
Deși „Non scholae, sed vitae discimus” (Nu pentru școală, ci pentru viață ne pregătim), dicton invocat în domeniul educațional, asprimea vieții de zi cu zi deturnează, chiar contrazice noțiunile și orientările din timpul anului școlar sau universitar,există discipoline școlare inutile, care încarcă memoria, în locul unor cursuri practice, folositoare pentru rezistența și progresul în plan social. Școala, programele, manualele, nu mai vorbesc de miniștri, se tot schimbă, însă fără a atinge acest deziderat, este ceea ce observă după ceva timp absolvenții.
O facultate care pregătește profesori a dat societății jurnaliști și funcționari de dferite feluri, o facultate tehnică pregătind ingineri se constată că a dat negustori și alte tipuri de întrprinzători fără legătură cu specializările de pe diplomă.-, un asitent medical ajunge politician neclintit, pe viață, din funcția și favorurile unei formațiuni politice, o femeie casnică devine lider de sindicat cu mare ecou în societate...
Sunt prietenii care se păstrează, în ciuda distanțelor, altele se rup, ies la iveală calități nebănuite ale unor colegi, cinstea, sinceritatea, modestia, respectul față de alții, spiritul de sacrificiu pentru cauze nobile, optimismul molipsitor, dar ies la iveală și umbrele neseriozității, parvenitismului, trădării.Pentru toți este momentul aflării unor întâmplări necunoscute, chiar incredibile. Cei mai mulți sunt acum pensionari, au grijă de nepoți, îngrijesc grădina, florile, sunt captați de programele de televiziune, de seriale, urmăresc, uneori cu sufletul la gură evenimentele politice, dându-și cu părerea cu convingerea că îi ia cineva în seamă, câțiva mai muncesc încă, adăugând la pensii inegale ceva confort, alții au dispărut din lumea aceasta, lăsând câte o dâră de înfăptuiri sau recunoștință.
Din ce în ce mai puțini vin sau ajung la întâlnirile promoțiilor, unora nu li se știu adresele sau telefoanele, alții, deși în cunoștință de cauză, n-au venit niciodată, din motive sau pretexte îndoielnice, câțiva trimit mesaje din poziția de suferinzi. Cei prezenți încă mai susțin stindardul generației și elogiază universitatea, cu profesorii pe care îi urmăreau cu cea mai mare atenție în anii tinereții.
Dacă întâlnirea promoției se produce în iunie, când se încheie cursurile, atunci este momentul florilor și cireșelor, dacă are loc toamna, farmecul naturii este dat de îngălbenirea frunzelor, de crizanteme și gutui, în ambele cazuri natura sugerând un fel de solidfaritate cu cei care, tineri fiind, ascultau pe geamul bibliotecii cântând păsările cerului , se plimbau de braț prin Cișmigiu și se aranjau în vedrea unui examen, colocviu, sau pentru o întâlnire romantică.
Tempi passati. Sic transit gloria mundi.
Aceste rânduri mi-au fost sugerate de întâlnirile cu colegele și colegii de promoție 1970 de la Facultatea de Litere a Universității din București, întâmplate în anii 1985, 2010 și 2022. Nu mai vorbesc de faptul că, recent, ne-a întâmpinat și o tânără doamnă, acum decan al facultății, care ar putea să ne fie nepoată. Gaudeamus igitur!
Corneliu Vasile
|
Corneliu Vasile 10/6/2022 |
Contact: |
|
|
