Tudor Gheorghe la 77
S-a nãscut la 1 august, 1945, în comuna Podari, județul Dolj.
A studiat la Liceul „Nicolae Bãlcescu” din Craiova, astãzi denumit Colegiul Național Carol I, apoi a urmat cursurile Institutului de Teatru din București, absolvind în 1966.
În 1966 s-a angajat la Teatrul Național din Craiova. A debutat pe scenã în rolul paznicului tânãr din „Cocoșul negru”, de Victor Eftimiu. Pânã la adevãrata afirmare, care a urmat peste câțiva ani, a continuat sã joace roluri de comedie sau dramã alãturi de mari actori craioveni ai timpului, în piese ca „Visul unei nopti de iarnã” de Tudor Muºãtescu, „D-ale carnavalului” de I. L. Caragiale sau „Doamna nevãzutã” de Pedro Calderón de la Barca.
În 1969, dupa trei ani de studiu asiduu, a ieșit la rampã cu primul sãu recital,„Menestrel la curțile dorului”, cu poezia poeților Lucian Blaga, Tudor Arghezi și Ion Barbu.
Dupã alți doi ani de studii aprofundate, fãcute la Institutul de folclor din București a urmat al doilea recital – „Șapte balade”.
Din 1969, anul primului recital și pânã în 1996, Tudor Gheorghe a realizat nu mai puțin de 22 spectacole de muzicã și poezie.
În 1992 Tudor Gheorghe susține primul spectacol dupã revoluție, numit „Cîntece cu gura închisã”. A revenit pe scenã în 1998, și din 1999 a început seria de spectacole „Anotimpurile poeziei românești” în colaborare cu dirijorul Marius Leonard Hristescu. Succesul, cariera și evoluția lui Tudor Gheorghe pot pãrea „venite de la sine”, dar în spatele uriașului succes se gãsesc ani de muncã înverșunatã ºi studiu intens. În perioada comunistã, Tudor Gheorghe a întîmpinat foarte multe opreliști din partea regimului comunist, fiindu-i interzis sã concerteze un deceniu, pânã la revoluție. I-au fost cenzurate, totodatã, spectacolele, represiunea culminând în anul 1979, când spectacolul „Pe-un franc poet”, pe versuri de Ion Luca Caragiale, a fost oprit imediat dupã premierã. Dupã revoluție, maestrul a revenit în forțã.
Astãzi Tudor Gheorghe își continuã cariera începutã în 1966, susținînd în continuare recitaluri în țarã și strãinãtate și interpretînd roluri pe scena Naționalului craiovean.
„De fiecare datã cînd îl ascult – și asta se întîmplã des – Tudor Gheorghe îmi confirmã bãnuiala cã poezia românescã – popularã și cultã – poate mișca munții.(…) Problema mea, inhalînd prin toți porii melodia ființei sale, este cum sã-mi stapînesc o lacrimã de dragoste, admirație și mîndrie cã poate exista acest fenomen pe care, vorba lui Grigore Vieru, îmi e mai ușor sã-l pup.” Marin Sorescu (1988)
„Tudor Gheorghe are o memorie fenomenalã și asta explicã cum a putut sã îndeplineascã raptul farã a trezi bãnuieli, pentru cã atît cît îi știm, bãtrînii lãutari cad la bãnuialã cînd sunt fotografiați pe hîrtie. Într-o emisiune am putut auzi de la acest menestrel varianta cea mai cutremurãtoare a „Mioriței” și niște cîntece haiducești cum nu mai aflasem( …) Scriu cu toatã rãspunderea cã de la Maria Tãnase nu am avut o personalitate mai puternicã în ce priveste comorile noastre folclorice ca acest tînãr și neîntrecut actor din Craiova.” Eugen Barbu (1971).
|
Dumitru Constantin 8/1/2022 |
Contact: |
|
|
