A venit vremea
A venit vremea
Sa-ți îneci Tristețea
Și sa răstorni paharul vieții
Golindu-l de necazuri și mâhniri
Ce-i patau cindva pereții.
A venit vremea
Sa numeri minute
De bucurii ucise nevinovate
Din cele sute de mii de amintiri
In biblioteca Gândului uitate .
A venit vremea
Sa gândești pozitiv
In kilometrii de timp
La Fericirea păstrată in nu știu ce seif Și care de azi îți va pava drumul vieții.
A venit vremea…
Timpul
Sa opresc timpul un minut de-as putea
In trecut m-as duce in amintirea mea.
Cu soare-n priviri copil când eram,
Cu fulgere-n inima când ma-dragosteam.
De-as putea timpul un minut sa-l opresc Sa simt iar tinerețea, sa mi-o reamintesc Și poate pe-alocuri greșeli sa îndrept, Fericire in suflet și nu regrete in piept .
Din lacrima calda când trista am fost,
Adultul de azi s-a călit cu un rost .
Căci lecții de viața cu toți primim
Și una e ca ‘timpul nu putem sa-l oprim’
Așa ca e bine cu toți sa-nvatam
Sa ne trăim viața frumos cum putem,
Căci timpul trece și zboară ușor,
De ești azi, mâine ești doar un nor .
Un cerc
Plânge pădurea cu lacrimi de nea
Când vine iarna cu zăpada grea.
Și șuieră marea tăcută și trista
Îngândurată e iarna ca o artista…
Dar uite cum iar apar ghiocei,
Păsări iar cânta, simți mirosul de tei
Și soarele-i blând și natura-nflorita
Primăvara-nsorita , fii binevenita !
De un soare puternic dar și de nori
Vara-ți zâmbește chiar și cu ploi.
Zâmbește tot cerul și ziua e lunga,
Energie s-atragi și sa-ți ajungă .
Căci toamna suavă ne bate la ușa
Iar soare-i blând căci el sta pe tușa.
Și frunzele cad și ne-amintesc
Ca vine iar iarna sa-nchidă un cerc .
De ce plâng ghioceii
>
>
> Ma întrebam de ce plâng ghioceii
> Când i-am cules de i-am pus in glastra
> Sa îți aduc un simbol al primăverii
> Frumos suflet bun cu privire albastra
>
> Ma întrebam de ce plânge întreaga natura
> Și de ce norii se adunara in drum
> O ființa plăpândă, frumoasa făptura
> Se pregătea sa plece pe ultimul drum
>
> Trecut-ai tu pragul vieții acesteia
> Cu zâmbetu-ți blând și ochii-ți blajini
> Cu bun simt , modesta așa ti-a fost viața
> In ochi cu o lacrima și un suspin
>
> Trecut-au doi ani și tot plâng ghioceii
> Primăvara când vine după iarna cea grea
> Și vor plânge acum și vor plânge decenii
> Pana-n ziua ce sigur ne vom revedea
>
> Și ma întrebam de ce plâng ghioceii
> Și ma întrebam de ce au capul plecat
> Ei plâng după tine frumoasa Marie,
> Și plâng pentru mine căci tu ai plecat!
> Odihneasca-se in pace buna mea prietena Maria Kovacs! R.I.P.
> Ma iartă
>
> Valul se-agata de piatra căruntă ,
> Se sparge și altul se saltă,
> Glasu-i de spuma ce glezna-ți săruta
> Îți spune “ma iartă”.
>
> Și luna cea trista cu zâmbetul-i rece
> De stele încununată,
> Pe bolta tăcută , noaptea când trece
> Îți spune “ma iartă”.
>
> Speranța uitată in carul cu vise
> Învie parca deodată
> Când lacrima-ți calda pe genele-ți plinse
> Îți spune “ma iartă”.
> Asculta
>
> Asculta-n noapte cerul înstelat
> Și luna ce- ți vorbește …
> Asculta dintr- un colț uitat
> Cum viața clocoteste
>
> Asculta glasul apei de izvor
> Care se taie-n stânca …
> Asculta-mi murmurul de dor
> Din inima-ți adânca …
>
> Asculta-n mică ramura de fag
> Pădurea cum vibrează …
> Alunga norul chipului tău drag
> Căci eu îți voi fi raza …
> Când taci
>
> Ce sunet de pian in acorduri finale
> Din cuvinte confuze știi sa prefaci…
> Din zări depărtare , autumnale
> Ma chemi… și totuși tu taci…
>
> Privirea-ți vorbește in culori pastelate
> Spunându-mi cât de mult ma placi …
> Și mii de șoapte peste timp uitate
> S-au scurs de când taci …
>
> Si sunt fericita ca vântul ce-adie
> Pasind încet peste câmpul cu maci …
> Dintr-un sunet de pian faci o simfonie,
> Așa multe rostești tu când taci…
>
> Caută-ți chipul
>
> Caută-ți chipul in ochii mirați de copii
> Și vei știi ce-i mirarea.
> Pășește desculț pe moalele ierbii
> Și-ai sa-i simți sarutarea .
>
> Caută-ți chipul in stânca de piatra
> Și-ți vei afla puterea.
> Privește cum arde focul in vatra
> Ca sa-i simți mângâierea .
>
> Caută-ți chipul in adâncul marii tăcute
> Și vei cunoaște uitarea.
> Asculta șoapta frunzelor pădurii mute
> Și-ai sa simți revigorarea.
> Singurătate
>
>
> Mireasma unei toamne se pierde-n depărtări
> Ca zborul fără seamăn al gândurilor mele.
> Doar liniștea adânca , stăpâna peste zări
> Se oglindește-n mine ca raza unei stele …
>
> Mi-e frig și-mi este frica de singurătate
> Dar nu am cui ma plânge căci singura-am rămas.
> Și nu- mi vorbește nimeni… Ma simt așa departe
> De lumea asta rece și care n-are glas!
>
> Alinta vântul marea și muntele de piatra
> Și uita ca e singur așa cum sunt si eu .
> Numai pe mine nimeni nu m-alintat vreodată ,
> Stau trista si tăcută si singura mereu …
>
dedicată sorei mele Liana care locuiește in Germania de peste 20 de ani
> Doua suflete pereche
>
> Doua suflete pereche
> Au hotărât ca intr-o zi
> Sa-și aleagă dintre planete
> Pământul pentr-a locui.
>
> Știau oricum de la-încarnare
> Ca viața lunga de-o sa aibă
> O vor trai la depărtare
> Terestru timp le va desparte…
>
> Și n-a contat ca poate totuși
> Nu-și vor vorbi fiece zi ,
> Întreg format din doua corpuri
> Nimic sa-l poată despărți.
>
> Nici continente, nici distanța
> Și nici ocean sau fus orar
> Nu va împiedica iubirea
> Ce ne unește-n avatar …
Inima mea
>
> Tine-mi inima mea in palmele inimii tale
> Și o răsfață c-o vorba buna, ceva…
> Sa-ți audă mereu sunetul de vioara
> Ale iubirii tale eterne, cumva …
>
> Si pe-acorduri de pian și de vioara
> Invita la dans și sufletul meu ,
> Sa-i ștergi trecutul ce pare sa-l doară
> Promițând ca-i vei sta alături mereu .
>
> Și nu uita ca zâmbetul minții
> Sa îl trimiți și in mintea mea,
> Sa ne contopim in eterul vieții
> Pe melodia creată de inima ta.
Stele in suflet
Poezie dedicată părinților mei
> Stele in suflet
>
> Sunt stele in suflet și stele in cer
> Și nu știu pe care sa le consider Mister…
> Căci cele din suflet ma săruta și-alina
> Iar cele din cer veghează la ani lumina .
>
> Căci stelele-n cer suntem tot noi
> Când sufletul pleacă in orizonturi noi,
> Dar totuși te doare când te gândești
> Capitolul vieții o sa-l sfârșești .
>
> Și-atunci mângâierea ce părinții ți-o dau
> Pământească-i aicea cât părinții mai stau
> Dar și cereasca cândva când va fi sa fie
> Din stelele-n cer, pe vesnicie .
>
> Sunt stele in suflet și stele in cer
> Și însăși ea Viața e un Mister!
> Iar stelele mereu vor străluci
> Pe Pământ sau in Cer, oriunde ar fi !
Ce-i viata
> Ce-i viața?
> Viața-i formată din momente mărunte
> E viața in susurul apei de munte ,
> E viața in plânsul ploii umil,
> E viața in zâmbetul cald de copil.
> E raza de soare din ochii mari și mirați
> E viața in ochii de cunoaștere inserați.
>
> Ce-i viața?
> Sunt anii ce trec și secunde devin,
> Sunt anii tinereții așa mulți dar putini ,
> Secunda din urma ce copii noi am fost
> Și secunda când creștem și ne facem un rost
> Este secunda de-acum ce-o trăim in prezent
> Și secunda finala de ultim moment .
>
> Asta-i viața cu bune, cu rele, așa cum a fost
> Și se duce-ntr-o clipa ca și cum n-a fost,
> Iar sufletul liber sa zboare îl lasă ,
> Sa se întoarcă-n Univers la el acasă.
> Asta-i viața sa știi de te vei întreba
> E drumul sufletului către Steaua sa!
Manuela Carmen Buica- Serban
|
Manuela Carmen Buica - Serban 4/22/2022 |
Contact: |
|
|
