Armonia si stridenta acestei lumi
„Atâta timp cât pe pãmânt va exista un om care sã cânte, putem încã spera.” – Gabriel Celaya
are t Armonia ne învãța sã fim mai buni, mai liniștiți, sã conviețuim în mod pașnic cu semenii noștri; ea este cea cãreia, în zilele noastre, îi întoarcem spatele. Nu mai credem în buna înțelegere, în Dumnezeu, cinste și dreptate. Bucuria pe care o aveam deseori izvora din inimi, și ne preocupam de munca, meseria sau de profesia noastrã, cu un avânt care ne fãcea viața mai frumoasã.
Chirurgul și biologul francez, laureat al Premiului Nobel în 1912, absolvent al cursurilor de literaturã francezã și Medicinã, Alexis Carrel spunea într-o carte a sa: „Frumuseþea e un izvor nesecat de bucurie. Ea iese din mâinile care modeleazã, care cioplesc marmura, care spintecã ºi reparã carnea omeneascã. O putem gãsi în arta sângeroasã a marilor chirurgi ca ºi în aceea a pictorilor, a muzicienilor, a poeþilor. ªi încã ºi mai puternicã frumuseþea se aflã în inexprimabila armonie a creierului uman, în sufletul omului care se sacrificã neºtiut de nimeni pentru mântuirea celorlalþi. În oricare din formele ei, ea rãmâne oaspetele necunoscut al substanþei cerebrale creatoare a înfãþiºãrii universului.
Doream sã fim uniți, adoram colectivitatea, aveam sentimentul de bunãvoințã, compasiune pentru nenorocirile altuia, dãdeam dovadã de omenie în acțiunile noastre; eram mai echilibrați, pãstram mãsura acțiunilor noastre, eram mai înțelepți, cu alte cuvinte. Nu toți și nu oriunde, dar în mare mãsurã în multe locuri. Cineva spunea despre înțelepciune cã este o stare de armonie, echilibru, mãsurã, cã numai armonia ne poate aduce fericirea.
Iatã cã armonia mult visatã a putut fi spulberatã într-o clipã, și am intrat într-o stare opusã ei, o stare disonantã, o stare neplãcutã fațã de ceea ce se întâmplã undeva în lumea noastrã. A dispãrut acel firesc al acestei lumi, ceva care tulburã puternic simțurile noastre.
În politicã, de exemplu, unele dezbateri sau unele dialoguri au devenit urâte, acide, stridente, pe care presa nu le iartã, ci le dã în vileag, pentru a ne face sã gândim, sã cântãrim și sã luãm atitudine fațã de ele. Cum? Rãspunzând minciunilor și acțiunilor barbare prin diferite metode, pentru a evita pe cât posibil violența. Fiindcã se minte de fricã, se minte de obicei, se minte pentru a deruta adversarul și astfel se ajunge la violențã. Mass-media de stat rusã și oficialii ruși au relatat tot timpul o realitate falsã, cum cã ucrainenii, și nu ei – rușii – , comit crime de rãzboi oribile împotriva civililor; cã Ucraina este condusã de neonaziºti, cã masacrul de la Bucha a fost înscenat, pe când crimele împotriva civililor ucraineni realizate de soldaþii ruºi au fost greu de imaginat cum de au putut avea loc în secolul în care trãim. Și mai nou – cruciºãtorul Moskva, care a fost lovit de armata ucraineanã ºi s-a scufundat ulterior, cã ar fi fost scufundat din cauza unei explozii în interiorul vasului. Ne putem întreba despre utilitatea acestei minciuni, dacã a fost pentru a evita umilirea în fața eșecului, sau a ascunde altceva?
Stridența, emfaza și orgoliul îi caracterizeazã pe unii conducãtori. Sã minți pentru cã în mintea ta a încolțit un plan de preamãrire, sã-l ascunzi și sã-l dezvãlui doar când te simți amenințat și sã-l mai numești și „nobil”, este culmea ipocriziei, falsitãții și vicleniei. A spune cã este o acțiune nobilã este dovadã și de cinism.
Sunt trãiri lãuntrice ascunse care se devoaleazã la un moment dat prin acțiuni, și nu mai este nevoie sã auzim foarte multe cuvinte pentru a înțelege gândul, planul acelor acțiuni de o extremã violențã pe care nu ni le-am putut imagina cã se pot produce în secolul XXI-lea, imagini pe care le putem vedea zilnic de la începutut invaziei din luna februarie a acestui an 2022, pe ecranele televizoarelor, datoritã unor fotoreporteri curajoși și doritori de a ne arãra adevãrul.
Intențiile și mãsurile luate de un conducãtor au dus la aceastã rupere de armonie și nașterea stridenței. Sunt mãrturii, nu mai era nevoie de justificãri mincinoase pentru a-și pune în practicã planul criminal și a-l mai numi – „nobil”.
Sunt nobili cu adevãrat doar oamenii buni și cinstiți. Și nu putem sã numim comanda acțiunii barbare decât ca o falsã mãreție a unui om bolnav de obsesii, pus pe distrugerea frumuseții acestei lumi create de Dumnezeu și îmbogãțite de oamenii trecãtori ai acestei lumi. Iar îndurarea și apãrarea cu demnitate și iubire de țarã a tuturor acestor crime de cãtre ucraineni, poate fi numitã „adevãrata emblemã a curajului și a nobleții”. În cât timp, oare, se va putea reconstrui tot ce se distruge acum? -Într-o viațã de om! Dar viețile oamenilor acestor locuri cine le va putea înapoia? Noblețea nu injosește niciodata demnitatea celorlalti, nobleții îi sunt strãine „viclenia, fațãrnicia, și lașitatea”, spunea Sfantul Luca al Crimeei, într-o predicã a sa.
Suntem în Duminica Floriilor, cu o sãptãmânã înainte de Sfintele Paºti, când toþi creºtinii din lume retrãiesc Intrarea Domnului Iisus Hristos în Cetatea Ierusalimului. În Ucraina, în loc de flori se trimit gloanțe… Întrãm apoi în Sãptãmâna Patimilor și vom sãrbãtori Paștele, Învierea Domnului. Iar în Ucraina armata rusã luptã cu disperare pentru a distruge oamenii și locurile vecinilor sãi; vrând sã slãbeascã încrederea populației se dedau la crime abominabile. Este cu adevãrat o orbire sufleteascã. Sunt dominați de sentimentul superioritãții, vor ca ucrainenii sã-și piardã identitatea ucraineanã și sã devinã parte a Rusiei, dar se izbesc de rezistența ucrainenilor; filonul patriotic este greu de învins, fiindcã, am mai spus-o cândva, poporul ucrainean este un popor dârz și își vor apãra identitatea. Rușii nu se vor retrage, din cauza orgoliului, demenței în care au intrat (se spune în popor cã sunt stãpâniți de diavol), nu mai în cazul în care vor fi total învinși. Elanul apãrãrii și patriotismul ucrainenilor este de admirat, dar depinde de cantitatea și calitatea armamentului primit, cu care sã se poatã apãra.
Emoția provocatã de știrile și imaginile filmate, pe de o parte cruzimea atacatorilor, invadatorilor, pe de altã parte puterea de a rezista a celor invadați, victimile – morții și rãniți, femei violate, copii uciși – nu ne pot lãsa indiferenți, din spirit de umanitate. Toți dorim sã se termine aceste orori, s-a nãscut o solidaritate a multor țãri, exceptând pe trãdãtorii duplicitari. Opinia publicã nu va accepta sã nu fie pedepsiți cei care au provocat și efectuat aceste crime și va dori sã se restabileascã armonia lumii. Greu, dar nu și imposibil, luând în calcul viitorul.
De curând am publicat un mic volum de poezii (din neglijența mea unele poezii s-au repetat), care se încheie cu versurile: Sã ne rugãm pentru iertarea greșelilor noastre, / cãci dacã nu ne vom ruga, / într-o zi tot ce am clãdit, se va dãrâma, / întunericul ne va acoperi cu mantia sa. / Pentru armonia și echilibrul acestei vieți, / Pentru Pace ne vom ruga, Doamne, / ne vom ruga!
Vavila Popovici – Carolina de Nord
|
Vavila Popovici 4/20/2022 |
Contact: |
|
|
