Vom avea
Cine are de gând sã meargã în Rai
pe post de trândav,
când în Rai sunt mai multe de fãcut ca în iad?
Doar nu merg toți aici ”tobã de carte”
sau pe post de conducere sã li se dea
totul pe tavã.
Nici vorbã!
Cum credeți cã merg poeții în Rai?
În aceastã viațã sau în viața de apoi?
În acest sens am conceput pe hârtie raiul
în percepții extra poetice.
Pe când m-am extins eu la socoteli
hârtii, pixuri, timp alocat scrisului
pentru o viațã veșnicã,
muza m-a împresurat fulgerãtor așa:
Ce tot îndrugi acolo fãrã noimã?
Faci matematicã astronomicã sau scrii poezii?”
Pãi calculez câtã hârtie și altele
îmi vor trebui sã duc cu mine
în rai în acest sens…
Cã doar la comanda imensitãții tale
sã pot și sã am pe ce scrie despre tot
și despre toate!”
Apoi muza a vehiculat:
”În acest context chiar vom avea de
îmbinat mai abitir
poezia cu matematica...!
Bine, hai scrie!
Vom avea matematic o viațã veșnicã
ce scrie…!
EVALUARE
(variantã)
Îngerul pãzitor m-a interceptat astfel:
”Iar te-ai abãtut de la rostul tãu?
Unde ai așteptat sau unde nu ai așteptat muza?
Ce te-ai crezut umblând prin lume
într-un anumit timp, în lipsa muzei?
În acest sens trebuie sã te prezinți în
fața lui Dumnezeu
pentru a da seamã cu faptele tale.
Mulțimea din fața ta,
și-a primit verdictul sã-și exprime
fapta și cuvântul
legat de activitatea fiecãruia în parte!
Așa cã, stai și tu la rând sã-ți
primești verdictul”
Incredibil, de parcã Dumnezeu nu știe ce sunt
sau ce sunt în stare sã fac
îmi aștept rândul...
”Intrã la mine, dar nu cu trupul ci cu gândul!”
Vocea care îmi rãsuna în urechi
îmi pãrea cunoscutã.
De necrezut!
Pe locul în care credeam cã stã Dumnezeu
stãtea muza care a continuat:
”Te miri cã te primesc eu?
Apropie-ți gândul de mine și spune ceva despre tine!”
Când pe poziția cea mai înaltã
în acel moment a fost lãsatã muza,
cum sã mã prezint acum?
În fața lui Dumnezeu poți sã-ți expui
unele calitãți,
fie pe linie de electronicã,
medicinã ori în plan juridic, religios
sau pe linie de agriculturã
dar în acest sens ce ar fi potrivit sã spun
dacã de veacuri muza
și-a ales exponenții nu dupã profile ci
dupã rãbdare!
Cum sã-mi mențin înfãțișarea?
De fapt ce sunt ochii cuiva,
fãrã gânduri, în fața muzei?
Închid ochii.
Prin faptul cã m-am mirat pe felurile în care
muza și-ar putea face apariția
în jurul meu sau a altuia,
nu mi-am folosit niciodatã ochii ci gândurile.
Nu ajung toți ochii lumii
pentru a realiza pe deplin o mirare
în adevãratul sens al cuvântului
legat de dimensiunea prin care
poate cuprinde muza lumea.
Pe muzã nu mã voi putea mira
niciodatã cu ochii
fiindcã inspirația pe care o poate da lumii
în toatã dimensiunea ei este un lucru firesc,
mai presus de luminã.
Îmi imaginez cum trebuie sã fie
acel instrument de scris din mâna mea…
Trebuie sã fie tip bornã kilometricã literarã, mobilã
pe un cer de hârtie imaculatã
ce indicã de unde și pânã unde
se desfãșoarã percepția muzei...
În acest context am cutezat doar a grãi:
”Nemãrginirea ta!”
În fond muza m-a uluit rostind:
”Dacã prin poruncã divinã
te-am primit în acest loc prea înalt,
unde poți spune cã nu pot fi?
Am fost lãsatã sã te analizez de aici
nu din mãreție ori din modestie
sau din alte pricini…
În fața lui Dumnezeu
cu sau fãrã tine
poeziile tale au aceeași trecere!”
|
de Vasile Dan Marchiș 4/20/2022 |
Contact: |
|
|
