Corăbiile
Se-ntorc corăbii cu motor
Pe mările de cositor.
Deși neînvinse parcă-s toate
Orbite de singurătate.
Nu are zarea loc de ele
Au plumb în pântecele grele.
Și-n pântec nu-i Iona-ascuns
Ci codul morții nepătruns.
Și din străfunduri de sub mare
Aduc otravă nu licoare
Puteri peste măsura firii
Din urâciunea pustiirii.
Cu-o vorbă pot doar cu-n cuvânt
Să stingă viața pe pământ
Să surpe tot ce e sub soare
Clădit cu trudă și sudoare.
În lacuri de argint sticloase
Pot să ridice munți de oase.
Noi așteptam la mal să vină
Corăbiile de lumină.
Invocație Tatălui
Tată, unde se termină
Goana mea după lumină?
Pe o coajă de pământ
Ca un vierme mă frământ.
Cat în zările cerești
Să te aflu unde ești.
Și din lumea îndepărtată
Te tot strig pe tine, Tată!
Precum știi aicea jos
Tare-i frig și-ntunecos.
Și pe mine mă străbate
Dorul de eternitate.
Și la tine-aș vrea să vin
Că-ți sunt fiu nu sunt străin.
Să mă-ntâmpini pe pridvor
Ca pe-un fiu rătăcitor.
Deși-s nedemn de răsplată
Mi-este dor de tine, Tată!
Marin Mihalache , Chicago
|
Marin Mihalache 2/17/2022 |
Contact: |
|
|
