Rãspuns la ancheta Observatorul - 2021 2022
E incitant să dai răspunsul acestei scurte anchete organizate de Observatorul la sfârșitul fiecărui an. Răspunsul acesta ne pune în față o oglindă imaginară, oglindă în care retrăim momente deosebite, în care putem privi și cântări amintirile recente, din ultimul an, așa cum s-au așezat în mintea și în inima noastră. Acum le putem privi cu oarecare distanță și le putem cataloga mai obiectiv.
Nota generală a acestui an, 2021, mi se pare asemănătoare cu cea a anului precedent, stând sub pecetea hazardului, dar cu o existență puțin mai descătușată din ghearele pandemiei. Chiar dacă pandemia ne-a mai luat din elanul înaripat al planurilor mari, complexitatea vieții ne oferă încă multe surse ale trăirii și împlinirii noastre. Și dacă nu am mai pășit, ca în alți ani, dincolo de granițele țării în care ne aflăm, gândul, trăirile, imaginația și google nu au limite și ne-am plimbat pe unde am vrut, chiar dacă a fost mai deosebit. Ne-am pavat, strategic, calea de atac, fiindcă nu ne-a oprit nimeni să nutrim sentimente nobile capabile să ne ajute să întreținem speranța, cutezanța gândului, perseverența în bine, să creăm lucrări pline de miez, de substanță umană care pot să ne emoționeze și, în același timp, ne vor ajuta să rămânem sănătoși, emoțional și fizic. Gândindu-ne că obstacolele fac parte din viață, fiecare și-a găsit un nou rost care să înlocuiască ceea ce pandemia ne-a luat.
În ceea ce mă privește personal, pentru a reuși să-mi ating obiectivele și să îmi întrebuințez la maximum potențialul ce mi-a rămas, m-am străduit să țin cât mai sus ștacheta perseverenței. M-am ținut cât s-a putut de aproape de masa de scris având în minte cuvintele scriitorului Octavian Paler: Arta este cel mai scurt drum de la un om la altul. Probabil, tot ea este și cel mai scurt drum de la om, la el însuși.
M-am ținut cât se poate de departe de emoțiile puternic negative, mai ales ale acelora care trezesc o reacție de disconfort în noi, precum frica, furia, ura, tristețea etc., care pot determina boli fizice și psihice.
Chiar dacă sunt o adeptă înfocată a gândirii pozitive și efluvii de emoții se strecoară în scrierile mele cu intenția să creeze bucurie de viață și împlinire, m-am străduit cu tărie să rămân cu picioarele pe pământ, atât cât s-a putut, pentru că arta nu te poate lăsa neutru.
Aceste scrieri în sfânta noastră limbă românească au apărut în diverse reviste răspândite prin lume și nu au apucat să se adune într-o carte. Le-am lăsat pentru anul următor când voi pregăti un volum aniversar la împlinirea celor 90 de ani de viață și 20 de ani de patima scrisului, cu deschiderea datorată revistei Observatorul, căruia îi mulțumesc și acum, când mă apropii de capătul drumului viețuirii mele pământești.
Ce preocupări am mai avut în acest an?
Așa cum eu am primit sprijin și orientare la începutul scrierilor mele, am vrut să fiu și eu de folos celor care se află la început de drum, mânați de pasiunea de a scrie. Trăiesc și eu, alături de aceștia, la fiecare succes al lor. Este și aceasta o formă de cultivare a cuvântului scris.
Ce-mi doresc pentru anul ce vine?
M-aș bucura să pot trimite la tipărit, în volum, lucrările risipite în reviste.
Mă alătur corului universal și îmi doresc sănătate mie și familiei mele și putere de a continua scrisul. Așa mi se pare că se poate trăi frumos. Și doresc aceleași împliniri tuturor semenilor mei. Cu toate năpăstuirile aduse de pandemie, avem resurse care stau la îndemâna noastră să trăim frumos, depinde doar de opțiunile noastre existențiale.
SĂRBĂTORI FERICITE ȘI LA MULȚI ANI CITITORILOR REVISTEI OBSERVATORUL ȘI COLABORATORILOR SĂI, ÎN FRUNTE CU DIRECTORUL, DUMITRU PUIU POPESCU!
Elena Buică-Buni
Pichering ON
|
Elena Buică-Buni 12/18/2021 |
Contact: |
|
|
