Sclipiri o mie - primul ciclu
Sclipiri o mie - primul ciclu
I
Sclipirea 172
De unde vin, unde apar,
In zorii zilei stravezii?
Sunt inger mort sau vreun hoinar...
Cu mine daca vrei sa vii,
In rame negre de cosmar,
Adapostiti sub un pahar
Intampinam o noua zi...
II
Sclipirea 9
noi suntem cine nu gandim
ca suntem, aflam ca suntem si gandim...
dar daca vrem sa stim ca cine suntem,
sa aruncam o lacrima-n privire,
ca sa vedem pe unde suntem...
iar daca suntem unde trebuie sa fim,
atunci e locul nostru aici, acum, oricand,
in gand.
III
Sclipirea 872
Existenta infinita...
Doar cand nu am chef de tine
Am impresia ca sunt
Cel puternic dar de fapt
Marginit si vai de mine...
Lasand la o parte timpul,
Spatiale limitari
Proaspete civilizatii
Primesc nastere in spatii
Dar satule de-aberatii
Jocuri de lumini si umbre
Mor subit in jocuri sumbre.
Teze si cu proclamatii
Ma-ntorc inapoi la mine;
"De ce oare am plecat
Cand eram tot eu dar altul",
Am soptit in toiul noptii.
Trece ora, ora vine...
E un joc hoinar al mintii
O copilarie adulta
Ce te duce pe un fir
De poveste abatuta.
Primesc unda de lumina
O ascund in suflet bine,
Iar din fuga, colo-n zare
Ma opresc din cautare.
Nici limbajul nu-mi da voie
Sa-i mai dau un singur nume
Azi esti Tu, maine sunt Eu
Alta data, tot mereu...
Gaura din anotimpuri
Decupata din colaje
Ale umbrei inocente
Materializata-n Lume.
Este gandul care-mi face
Cateva contururi
Vorbe de povete pline
Urme-albastre peste randuri
Pot sa dau orice se cere
De vrei Mare, iti dau Mare
De vrei maluri, iti dau maluri
Povesteste-mi despre tine,
Sa-mi pot face-o parere
D-ale Lumii idealuri.
Viziuni si aspiratii
Se opresc intr-un ocean
El deasupra si sub toate
Infinit in van.
E o Lume fara ageri
Sau lucizi. De ce?
S-asteptam ironic timpul
Sa cantam tot alfabetul
Fara nota "Re"?
Poate ne ajunge Unul
Care va putea-ntr-o zi
Fara multa brambureala
Sacrificii si rascoala,
In sfarsit s-arate drumul.
Catre noi, copii.
IV
Sclipirea 150
Exista un loc pe care nu-l poti vedea,
Si numai daca esti liber, il poti simti...
Exista o singura Dragoste si e cu mine
Si daca o simti, poti fi si tu liber.
Acestea sunt zilele-nsorite care le poti trai...
Dar ele vor trece de-ndata ce vei plange -
Incearca sa vezi mai mult decat au putere ochii.
V
Sclipirea 10
Te-acoperi infricat
De vantul ce-ti tulbura Suflarea!
Pacat...un spirit, usor te dezveleste
Si iti arata calea.
Dar tu, nu o cunosti,
Te imbonavesti...
Nu sta cu mainile in san
Sau pe genunchi;
Priveste, sprijinit de balustrada
O data-n sus, o data-n jos...
Si nu uita ca esti si Tu pe-acolo,
Copil de vis salbatec
Cu trupul invelit,
Band somnul vesniciei,
Ti-e frica c-ai murit
Si-asa vei pierde drumul
Uitat si prafuit?
Amar, dar simplu;
Adevarat, nu stii...
VI
Sclipirea 331
Colonii de pulberi
Poposesc pe Pamantul
Saturat de pierderi.
Noroaie sangeroase
Le primesc...si
Pulberile cunosc prin noul
Adapost, nenorocirea
Sufletului nostru.
VII
Sclipirea 631
Drapele ne cheama spre Rasarit.
"De ce?", striga un sarman copil...
Fluvii de carne impuscata
Sunt mortii
Care-au trecut eroic
Prin fata unei vitrine-a vietii.
Si atunci te-ntreb pe Dumneavoastra,
"Esti copil?"
VIII
Sclipirea 2
Bratele tale moi si calde
Tineau lumanari ore-n sir...
Doreau, suferind, sa le mai tina,
Caci altfel insemna ca am murit.
Bratele impietreau,
Deveneau reci, si numai
Lumanarile ramaneau
Infinite, acolo unde noi
Traiam vesnici, impreuna.
IX
Sclipirea 8
Ne prezentam ca fiind umani
Cand ne descriem caracterul;
Nu am avut niciand dusmani,
Dar nici iubiti, lovi-ne-ar Cerul!
O mana-ntinsa prezentam
(Vorbesc de mana de-ajutor),
Cum stam noi calmi si discutam,
Incetinel, o transformam usor...
"Sa-ti spun ceva, de imi permiti,
Nu poti sa uiti parerea ta?",
Soptesc eu aspru printre dinti...
"E buna viata la ceva?
Ia uita-te un pic la mine,
Imi vezi piciorul-il trag cu greu...
Fi multumit si da-mi si mie
Din mana ta, in buzunarul meu!
De-l vezi cumva pe Cutarica
Ca umbla prin sacoul meu,
Nu-ti fie frica, e si el pe-acolo
La fel ca tine, prost mereu."
X
Sclipirea 189
Am naufragiat doar pentru un motiv:
Nu vreau sa mai observ
Cat de posesiva iti decurge clipa de gandire.
Se-mpreuneza cu sclipirea gandurilor mele
Ma infecteza, sunt bolnav, si nu am chef
De vreun razboi bucal...am spus odata,
Doar daca-ti mai aduci aminte, ca
Eu sunt doar asa, de ornament aici;
Daca se poate sa-nvatam un Adevar
Sa fim oricand cu el si cand e Apa sub picioare
Sa il lasam sa isi croiasca drumul,
Fara canalizare de buget, artizanala.
Am asteptat sute de ani sa iti dispara urma
Canibalistica si ura, dar nu ai vrut
Si mai presus de atat tu mi-ai rapit si Dragostea
Spion al Infernului ce esti...
De-aceea parasind acest tinut
M-am indreptat spre-o Insula la nimereala
De-acolo iti trimit mesajul de pe laterala...
Frontal ai fi murit pe loc si nu am chef sa iti fac jocul.
Ramai singur pe fiecare zi ce trece, batran, bolnav,
Cuprins de remuscari...ah, si daca mai ai forta
indreapta-ti privirea spre poza de pe noptiera
Pe spate de citesti, e un mesaj scris la plecare
In fuga, cu un pix din buzunare.
De nu apuci sa te mai misti nu-i nici un bai
Il retrimit acum "Mai ai putin si ai malai*..."
*ai malai = i´m alive
|
Lucian Matei 12/2/2002 |
Contact: |
|
|
