Statuia Libertãții
La data de 28 octombrie anul acesta s-au împlinit 135 de ani de la dedicarea Statuii Libertãții în portul New-York-ului de cãtre Președintele Grover Cleveland în anul 1886, la comemorarea Centenarului Revoluției Americane și a Declarației de Independențã. Cunoscutã original sub numele de ”Liberty Enlightening the World” (Libertatea Luminând Lumea), statuia a fost propusã de istoricul francez Edoard de Laboulaye ca simbol al Alianței Franco-Americane din 6 februarie, 1778. Aceastã Alianțã a fost posibilã dupã ce americanii au cucerit victoria în luptele de la Saratoga din octombrie 1777, capturând trupele de invazie ale Englezilor. În acest fel au demonstrat viabilitatea tinerei republici care și-a declarat independența la 4 iulie 1776. Prin aceastã alianțã, Franța s-a angajat sã suporte rãzboiul american de indepențã livrând echipament, arme și participând în luptã pentru înfrângerea forțelor Britanice. Franța a fost prima țarã care a recunoscut independența coloniilor americane. Sentimentele care au condus la crearea primului stat democratic din lume, America, nu erau mult diferite de cele ale francezilor care sufereau din cauza inabilitãții guvernului sã redreseze depresia economicã, șomajul și prețurile ridicate ale alimentelor. Nemulțumirea generalã a poporului a atins punctul maxim de fierbere în mai 1789 când a izbucnit Revoluția Francezã sub lozinca ”Libertatre, egalitate și fraternitate”, culminând cu cãderea Bastiliei la 14 iulie, crearea Ansamblului Național și proclamarea Primei Republici Franceze în septembrie 1792. Din pãcate aceastã republicã a introdus un sângeros regim de teroare în care peste 16,500 de persoane din familia regalã, aristocrație și denunțuri au fost ghilotinate din cauza fricii unui complot conspirator. Revoluția Francezã nu a dat aceleași roade ca în America, pentru cã motivul fundamental al primilor colonizatori ai lumii noii a fost de domeniu religios fiind lipsiți de libertatea de-a trãi dupã perceptele biblice. S-au revoltat când legile impuse de coroana Britanicã obliga coloniștii sã exporte Angliei materiile prime, anulându-le dreptul de-a fabrica în America aceleași produse care trebuiau importate numai din Anglia. Revoluția a luat naștere când guvernatorii englezi au introdus taxe noi și s-au folosit de armatã ca sã sugrume nemulțumirea popularã. În timp ce Americani cãlãuziți de un numãr de oameni de stat capabili, hotãrâți și respectați de popor au avut un singur inamic, Anglia, bucurându-se de simpatia multor state Europene, incluzând Franța, revoluția francezã a fost înconjuratã de inamici în interior, și în exterior, din țãrile vecine înfricoșate cã revolta s-ar putea propaga în țãrile lor. În 1831, un tânãr jurist francez, Alexis de Tocqueville a fost însãrcinat sã examineze inchisorile din America, ceea ce i-a dat prilejul sã cãlãtoreascã de a lungul întregului teritoriu luând note asupra obsrvațiilor fãcute, reflectate în cartea sa ”Democrația în America.” Reproduc un pasaj din eseul scriitorului G. Watermiller – Rãzboiul de 77 de Ani: ...”dupã pãrerea lui Tocqueville societatea americanã era produsul a douã elemente distincte: spirtul religios și spiritul libertãții. Cele douã tendințe în America se ajutau reciproc. Religia vedea în libertatea civilã un exercițiu nobil al facultãților umane, iar libertatea considera religia ca apãrãtoare a moravurilor, moravuri care garanteazã legile, asigurând astfel stabilitatea de duratã a regimului democratic... Un alt element important semnalat este spiritul comunal. O comunã (township) se bucurã de independențã fiind cel mai important nucleu social unde suveranitatea poporului este exercitatã de fiecare cetãțean. Comuna nu este supusã statului decît în caz de rãzboi, relații diplomatice ,etc., Nu avea consilieri comunali ci numai funcționari aleși anual, iar corpul electoral controla vigilent modul în care se exercita administrația”. Tocqueville a fost un înfocat aderent al libertãții: ”Am o dragoste pasionatã pentru libertate, lege și respect al drepturilor....În contrast cu etica aristocraticã, Statele Unite are o societate în care munca grea și banul cãstigat reprezintã partea dominantã, omul din popor se bucurã de un nemaiîntâlnit nivel de dignitate în societate... În aceastã democrație în care nu existã bogãție ereditarã, fiecare om muncește sã-și cãștige existența și munca este consideratã o onoare.” Datoritã acestor sentimente, poporul francez a hotãrât sã comemoreze Centenarul Revoluției Americane și a Declarației de Indepențã din 1776, dãruind ca omagiu poporului care a statornicit în lume, un sistem de viețuire în care libertatea omului este principala trãsãturã de caracter, Statuia Libertãții. Aceastã statuie înaltã de 45m. a fost creatã de sculptorul Frederic-Auguste Bartoldi din foi de cupru fasionate prin ciocãnire și asamblate pe un schelet metalic proiectat de Alexandru-Gustave Eiffel. A fost transportatã în Statele Unite în peste 200 de lãzi. Congresul American a aprobat ridicarea statuii pe insula Bedloe, mai târziu denumitã Insula Libertãții, din fata portului New-York unde arhitectul american Richard Morris Hunt a creat funamentul de pe care statuia înalțã flacãra libertãții în lume. În1892 Guvernul American a inaugurat pe insula Ellis învecinatã stațiunea federalã de imigrare unde milioane de noi veniți au fost verificați înainte de li se da voie sã pãtrundã pe teritoriul american. Înâlțatã grandios în fața portului din New-York, Statuia Libertãții oferã un salut de bun venit atât vizitatorilor cât și imigranților staționați pe insula Ellis. O placã locatã la intrarea în construcția soclului statuii, este gravatã cu sonetul Emmei Lazarus scris în 1883, întitulat ”The New Colossus” (Noul Colos), care se încheie cu textul:” Give me your tired, your poor / Your huddled masses yearning to breath free / The wretched refuse of your teeming shore / Send these, the homeless, tempest-tost to me / I lift my lamp beside the golden door.” (Dați-mi mie ai voștri obosiți, ai voștri sãracii / Gloatele voastre neputincioase flãmânde de-o gurã de aer liber / Nenorocitele gunoaie înmulțindu-se pe ale voastre maluri / Trimiteții la mine pe aceștia, fãrã casã, mãturați de furtuni / Îmi voi sãlta facla luminând poarta de aur).
David Kimel, Toronto
|
David Kimel 11/5/2021 |
Contact: |
|
|
