Nicolae Voiculet, bucurie si speranta la Washington D.C.
Marti 22 iunie 2005, la sediul ambasadei Romaniei in
Washington D.C. (SUA), audienta mult prea numeroasa,
care a facut sala neancapatoare, pentru concertul
extraordinar al ineditului muzician Nicolae Voiculet
(nai), audienta canta impreuna cu artistul, totul
devenind un spectacol de mare clasa, unde regizorul
era chiar: Cantecul romanesc”.
Publicul a fost format din mari personalitati social -
politice si culturale, diplomati , ambasadori:
Jack Dyer Crouch II - Consilier pentru Securitatea
Nationala al Presedintelui SUA si fost Ambasador al
SUA in Romania cu sotia sa Christine;
Mrs. Sheilah Kast Rosapeppe, - sotia fostului
ambassador al SUA in Romania James Rosapeppe
Presedintele congresului Romano – American, Armand
Scala,
Profesor doctor Eliot Sorel,
Parintele Calciu Dumitreasa, de la biserica ortodoxa
“Sfanta Cruce” din Alexandria Virginia;
Mariana Carpinisan – critic de arta
John Diamond – USA Today
Faimosul muzician Bill Danoff, un vechi admirator si
prieten al lui Nicolae Voiculet, castigator a doua
premii Grammy Award cu piesa “Take me home country
roads”, interpretata de John Denver.
Concertul s-a derulat pe fundalul unei deosebite si
inaltatoare expozitii de icoane ortodoxe, a artistei
Ioana Deac, interactivitatea fiind maxima intre:
doina, bocet,joc si culoare, forma, dimensiune,
creandu-se un intreg de inaltare, divinitate si
puritate.
Naiul lui Nicolae Voiculet a devenit magic si aproape
invizibil, prin sunetele celeste, cantecele uitate si
reanviate, atat de discret, minunat si profound cu
atingeri usoare, initiatice, care aminteau de sarutul
pur si divin al mamelor noastre.
Toti cei prezenti l-au aclamat, l-au bisat si
felicitat pe artistul dar si omul Nicolae Voiculet,
care cu umor si dezinvoltura delicata, pregatea starea
sonora a cantului, cu comentarii estetice si
stilistice rafinate, intr-o engleza pe masura.
Un regal artistic, o seara a Romaniei, prin traditie
si identitate, moment in care toti cei prezenti:
diplomati, oameni politici, artisti, ambasadori si-au
dat mainile, si-au deschis sufletele devenind un grup
omogen de oameni care traiau si simteau un singur
lucru:BUCURIA SPERANTEI DIN SUNETUL MUZICII ROMANILOR
|
Loretta Bodo 6/27/2005 |
Contact: |
|
|
