Limba noastrã
Motto:
Limba noastrã-i limbã veche încifratã-n Tãrtãrie,
Ce-au vorbit-o mosii nostri prin Carpatii înstelati,
Ea e veche ca si timpul, plãmãdit din vesnicie,
Giuvaier dintr-o comoarã, împãrtitã între frati.
Pãstorindu-si din-ceputuri turme pe-un picior de plai
Din cuvinte unse-n miere slefuit-au Miorite,
Ce din tatã-n fiu trecut-au prin frumoase guri de rai,
Sã se stie cã de-aicea, ni e trag a noastre vite.
Întinzându-si peste lume cea mosie si avere
În cuibarul vietuirii înmultitu-s-au strãbunii
Si-ntorcând mereu tãrâna si-au luat de-aici putere
Ca vecinii sã îmi stie, cã pe-aici, ei sunt stãpânii.
Mai apoi, trecând prin timpuri, tot mergând în urma turmei
Au ajuns spre malul lumii ca sã punã stâlpi de tarã,
Iar pe-acolo, cap de neamuri au rãmas, cu dorul mumei
Cu-a lor zei, cu dulcea limbã ca o zi de primãvarã.
**
Azi, din ce am fost odatã suntem doar o amintire,
Mult prea blânzi si prea slugarnici din ce-am fost mai altãdat,
Cu vecini perfizi si hulpavi, ce ne furã în nestire
Trupul tãrii si averea, ce strãbunii le-au lãsat.
Numai limba si credinta ne mai tin uniti în vreme
Si speranta, cã odatã mai veni-va un Mihai,
Ce s-adune laolaltã, sub înaltele-i însemne
Ce furatu-ne-au strãinii si pe cei de-un singur grai.
Mircea Dorin Istrate
|
Mircea Dorin Istrate 8/29/2021 |
Contact: |
|
|
