Booklook-ul o revistă de prestigiu
Cu nemărginită bucurie si justificată mândrie, vă anunt că ego-ul meu – mititel, cum este el – toarce astăzi multumit. Si asta pentru că, autorul dvs. preferat a primit o imensă recunoastere a talentului său; ergo, a fost co-optat în redactia Booklook-ului, una dintre cele mai prestigioase reviste românesti de umor, revistă care apare în „dulsili târg al Iesilor”, sub distinsul patronaj al Comandorului (R) Mihai Batog-Bujenită.
Prestigiul revistei este în mare măsură legat de faptul că prietenul Bujenită mă publică copios, de mai multi ani, în fiecare număr. Vă ofer aici o contributie proprie consemnată in ultimul număr al Booklook-ului.
Câteva cuvinte, aici – si numai pentru cei interesati, despre „translabilitatea" sau echivalenta epigramei în limba engleză, aceasta fiind a doua limbă în care îmi plimb pana. În mod categoric, în literatura de limbă engleză, genul epigramistic nu este un gen popular sau larg practicat.
Făcând abstractie de cercurile academice de specialitate – unde prima referintă va fi, aproape automat, Martial – notiunea de „epigramă" este necunoscută publicului larg. În schimb, englezul nostru are la dispozitie o altă unealtă magică, intitulată „limerick".
Este o formă de versificare umoristică calchiată pe o structură de cinci versuri, cu reguli stricte privitoare la rimă si metru/lungime (identice pentru versurile 1-2-5 si, respectiv, 3-4).
Trăsăturile comune cu epigrama noastră sunt caracterul umoristic/satiric si prezenta „poantei" pe ultimul vers. Traditional, limerick-ul se scaldă – si asta, cu încântare – într-o vulgaritate crasă. Ceea ce am constatat este că, în mod paradoxal, chiar si englezul oripilat de folosirea unei obscenităti minore în vorbirea sau scrierea curentă nu are nici o problemă când întâlneste una majoră într-un limerick (regula e regulă!).
Una din definitiile clasice – genială, zic eu – ale genului sună cam asa:
The limerick is furtive and mean.
You must keep her in close quarantine.
Or she sneaks to the slums
And promptly becomes
Disorderly, drunk and obscene!
Traducerea literală ar fi:
Limerickul e siret si răutăcios
Deci trebuie tinut în carantină
Căci altfel se ascunde-n mahalale
Unde devine instantaneu
Haotic, matol si obscen.
Iată si o traducere personală care păstrează însă forma si structura originalului:
E limerickul un copil obraznic
Care-nspaimanta babele le praznic
Cu vorbe de ocară,
Înjurături gargară,
Si asta fi’ndcă limba n-are paznic.
Să aducem în discutie si un limerick de creatie proprie care încearcă a defini genul respectiv de o manieră mai subtilă; obscenitatea având, în acest caz, doar un caracter implicit.
As genre, the limerick’s kind,
Though sometimes obscenely inclined;
It’s wit, repartee,
With shreds of lewd glee
And bits of licentious combined.
O traducere mot-a-mot ar suna cam asa:
Ca gen, limerick-ul e blând
Desi, uneori, înclinat spre obscenitate;
Spirit viu, tir rapid,
Cu fragmente de încântare libidinoasă
Si tente de licentiozitate, toate combinate.
Si o propunere de traducere/conversiune epigramată:
E limerick-ul aparentă blândă
Sub care muscătura stă la pândă:
Profană, salivând libidinoasă,
Cu poanta cât cuprinde de porcoasă.
|
Sorin Finchelstein 7/29/2021 |
Contact: |
|
|
