Sticla cu eticheta invizibilã - Michael Faraday
Creatorul ne-a multiplicat pe conveiorul timpului precum sticlele cu pereții opaci de la laboratorul unde se dã viațã, iar ingerii toarnã în ele prescripția secretã dupã o etichetã care nu se poate vedea. De-am fi înzestrați sã citim aceste etichete, am ști ce ne rezervã soarta, dar nu o putem face. Când deschidem ochii, vedem ceea ce ne înconjoarã; colibã ori palat, zdrențe ori brocat, fețe necãjite ori pline de fericire. Fãrã sã avem idee, devenim noi inșine eticheta conținutului din sticla cu pereții prin care nu se vede în interior. De cele mai multe ori, cel care s-a nãscut în colibã, rãmâne moștenitorul ei pe restul vieții. Rare ori soarta a deschis drum unuia ca el sã pãtrundã printre cei cu straie de mãtãsuri și brocat. Aceste cazuri excepționale au intrat în istorie și au avut darul sã aducã lumii leacuri noi, cunoștiințe neștiute, bogãții nesperate, luminã și cãldurã. Michelangelo, Galileo, Beethoven, Paganini, Brâncuși, Vlaicu și Enescu sunt doar puțini dintre acești titani rãsãriți din cele mai neînsemnate cãmine și care s-au înâlțat printre cele mai luminoase astre ale galaxiei umane.
Micuțul Michael a fost bucuros sã gãseascã de lucru la tipografia unui emigrant francez de la periferia Londrei, care l-a angajat sã vândã ziare pe stradã. Alți copii la vârsta lui mergeau la școalã, dar tot ce au putut sã-i ofere pãrinții lui, în casa cãrora mai erau trei copii, au fost lecțiunile primite la școala de duminicã a bisericii lor. În urmãtorii șapte ani, Michael este instruit de patronul lui sã învețe meșteșugul legãrii cãrților, lucru fãcut de el cu multã îndemãnare și tot o datã i-a dat prilejul sã citeascã multe din aceste cãrți, între care Enciclopedia Britanicã și o carte de perfecționare a inteligenței. Cu bilete de favoare de la un cunoscut, a început sã ia parte la conferințele științifice ale ilustrului cercetãtor Humphry Davy, un excelent vorbitor, organizate de Royal Institution. La terminarea seriei de conferințe, Michael trimite conferențiarului surprins, o carte de 300 de pagini bazatã pe notele pe care le-a cules ascultându-i lcturile. Michael a fost atras cu pasiune de noile experimente de chimie, fizicã și electricitate, și și-a incropit un mic laborator personal unde cerceta diferite substanțe. Când Sir Humphry Davi nu a mai putut rãbda obrãznicia asistentului sãu de laborator, l-a chemat pe Michael sã-i ia locul. Astfel a luat ființã una dintre cele mai fructuoase colaborãri dintre maistru și discipol, care a dus la realizarea primei lãmpi de siguranțã pentru minerit și numeroase experimente de fizicã la temperaturi joase.
În jurul vârstei de 25 de ani, Michael se face cunoscut lichefiind bioxidul de carbon și clorul. La vremea respectivã nu era clarã noțiunea cã un gaz poate avea forme diferite în afara celei aflate liber în naturã. Puțin mai târziu, în 1820, produce primul compus de carbon și clorinã, iar în 1821, a realizat cã în jurul unui fir prin care trece electricitate, o barã magneticã poate fi fãcutã sã se roteascã - și invers - un cablu încãrcat electric se rotește în jurul unei bare magnetice fixe. Cu asta a demonstrat cã energia electricã poate fi transformatã în energie mecanicã ce a dus la crearea primului motor electric. Au urmat alte experimente ca izolarea benzenului din uleiul de balenã, îmbunãtãțirea calitãții sticlei pentru lentilele optice și fenomenala descoperire a rotirii unui fascicol de luminã la trecerea printr-un câmp magnetic.
The Royal Society, forul cel mai înalt academic britanic îl alege membru în 1824, la vârsta de 33 de ani, fapt important prin faptul cã un autodidact fãrã nici o diplomã sau credențial academic este ales ca egal cu cei mai importanți membrii al acestei instituții celebrați în întreaga lume. În urmãtorii ani, numeroase Academii din Europa și America îl vor alege membru onorific, iar când i se oferã innobilarea și rangul de cavaler de cãtre regina Victoria, el refuzã politicos din motive religioase, susținând cã nu este potrivit unui om sã acumuleze multe onoruri.
Prin 1830, preluând catedra ilustrului sãu protector Davy la Royal Institut, Michael, și-a concentrat atenția asupra electricitãții și magnetismului, descoperind inducția electromagneticã. Urmãrind idea folosirii unei energii mecanice pentru producerea electricitãții, a reușit sã construiascã primul generator cu disc de curent continuu. Acesta a fost primul dinam, care în scurtã vreme avea sã devinã principalul suplinitor de energie electricã în lume. Continuându-și neîncetat experimentele, în 1832, Michael folosește curentul electric pentru descompunerea compușilor chimici și astfel pune bazele electrolizei și a legilor ce guverneazã electrochimia, Astfel demonstreazã conexiunea dintre electricitate și structura elementelor. Dupã 1839, Michael, copleșit probabil de obosealã sau anumite cauze de sãnãtate, nu mai aratã aceeași energie ca în trecut, deși a elaborat un numãr însemnat de cãrți și tratate științifice, a participat activ în cadrul unor comisii ministeriale și chiar a bisericii de care aparținea.
Acest scurt rezumat descrie evoluția aproape incredibilã a unui om deosebit: Michael FARADAY (1791- 1867), un geniu. Puțini oameni au avut contribuții tot atât de importante premergãtoare revoluției industriale, cum a avut el. Experimentator desãvãrșit și vizionar al unitâții formelor în care materia are origini comune în naturã, autor al unor teorii noi în electricitate, magnetism și luminã, conferã lui Faraday un loc de frunte în istoria fizicii și chimiei. Sfârșindu-și viața la Hampton Court, o placã comemorativã aste fixatã alãturi de ceea a lui Isac Newton la Westminster Abbey.
O sticlã ca toate altele în care dãrnicia Creatorului a adãugat un strop de înțelepciune peste doza comunã. Din acest strop s-a creat mai multã luminã pentru fiecare și o nouã treaptã în evoluția omenirii care ne-a apropiat mai mult de cer și stele. Pentru Creator, Faraday a fost numai o unealtã; pentru noi a rãmas un geniu.
David Kimel / Toronto
|
David Kimel / Toronto 6/16/2021 |
Contact: |
|
|
