Târzii ni-s toate, prea târzii,
Târziu începem și sfârșim,
Târziu visăm, târziu iubim,
Târziu de noi ne amintim,
Târzii ni-s toate, prea târzii.
Nu știm nimic, nimic nu știm.
Zadarnic scotocim în cărți,
Destinul ni-i prin alte părți,
Nu-i spus de grai, nu-i spus pe hărți,
Nu știm nimic, nimic nu știm.
Deșert ni-i sufletul, deșert,
Pământu-i sterp și cerul gol,
Dau corbii peste noi ocol,
Trimite lutul sol cu sol,
Deșert ni-i sufletul, deșert.
Apune tinerețea
Apune tinerețea, începe iarna-n păr,
Tot mai departe-i cerul făgăduit de viață,
Trec zile de cenușă, trec ore reci de ceață
Și gândul bea otravă crezând că-i adevăr.
Ca un lințoliu vine o nouă dimineată,
Nu pune visul îngeri în florile de măr,
Râd apele luându-mi nădejdea în răspăr
Gălbuie, coaja vremii îmi degeră pe față
Cu lumânarea stinsă a beznelor în mână
Curând eu mă voi duce spre schitul de țărână,
Dar tu, tu sfinte suflet, unde-ai să mergi? Mă tem
Știind că trist și singur și dincolo tot suferi
In loc să lunec pașnic în buruieni sau nuferi,
De grija ta în groapă va trebui să gem.
Sunt trist -
Sunt trist, sunt obosit, mi-i silă de toate,
Mi-i viața ruginită de zădărnicii și singurătate.
Mă plăsmuiesc zilele, mă bat ploile,
Deasupra mea moartea își scutură foile.
Cuvintele încep să se prăfuiască,
Se fac de iască.
Nu mă mai bucură crângurile și vrăbiile.
Pentru alții trec norii clătinându-și corăbiile.
Toate se îndepărtează, toate se culcă pe rând.
Numai vântul mai umblă pe drumuri, plângând.
Pentru alții, sălciile pletele
Și le piaptănă peste ochi ca fetele.
Nu mai pornește nicio cărare,
Nu mai pleacă niciun drum;
Toate-s de ceață, toate-s de fum.
Nu-s bucurii, nu-s fericiri, numai tristețile
Aduc, ca niște snopi, în brațe, diminețile.
Ne pierdem viața, viața noastră toată
Și nimeni pe pământ nu mai revine niciodată.
Pisanie -
Când soarta vi-i crudă
Sub norii ce gem,
Când fruntea asudă
Și anii-s blestem,
Când viața vă minte,
Mușcând pân' la os:
Pășiți înainte
Cu Domnul Hristos.
Oriunde v-ați duce,
Pe mări, pe pământ,
De stați la răscruce,
De plângeți sub vânt,
De-i jalea răsuflet
Prin bezna de jos:
Purtați-l în suflet
Pe Domnul Hristos.
Sub val de năpaste,
Sub zbucium, sub chin,
Cu sulița-n coaste,
Cu limba-n venin,
Târâți de vâltoare,
Izbiți de ponos:
Găsiți alinare
La Domnul Hristos.
Din oarba neștire,
Din crâncenul hău,
De vreți izbăvire
De tot ce e rău,
Ca flacăra-n sfeșnic,
Cu gândul duios:
Rugați-vă veșnic
Lui Domnul Hristos.
Nota Observator :
Poet si traducator roman, George Lesnea, pseudonim al lui George Glod, s-a nascut la Iasi in 1902. Sprijinit de Ionel Teodoreanu si Garabet Ibraileanu, George Lesnea s-a format in cercul revistei Viata romaneasca.
La tipografia acestei reviste intra ca ucenic dupa finalizarea studiilor. Ulterior ocupa diferite functii, ca: tipograf, functionar la tipografii si edituri, bibliotecar la Baroul Iasi si redactor la Iasul literar. A colaborat la diferite reviste ale vremii, precum: Adevarul literar si artistic, Cuvantul liber, Gandirea, Bilete de papagal, Contimporanul, Convorbiri literare, Romania literara.
Ca traducator, Lesnea a inceput prin a traduce poezii din Henrik Ibsen (1923) si din Heinrich Heine (1927), dar ulterior s-a orientat spre autorii rusi. A publicat versuri traduse din opera lui Mihail Lermontov in Tribuna ceferista.
In 1934 ii apare volumul "Cantec deplin", urmat patru ani mai tarziu de "Argint" si "Poezii". A mai scris: Cantec (1940), Ceaslov (1940), Izvod (1943), Pomul vietii (1943), Treptele anilor (1962).
Poetul George Lesnea a fost distins in anul 1935 cu Premiul "Demostene Constantinidi" al Academiei Romane, Premiul Societatii Scriitorilor Romani pentru poezie in 1939, Premiul de Stat pentru literatura (1954) si Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1978).
George Lesnea a murit pe 6 iulie 1979 la Iasi si este inmormintat la cimitirul "Eternitatea".
|
George Lesnea 4/22/2021 |
Contact: |
|
|
