Rezonante - Râsu’-plânsu’
Românului nu îi lipsește hazul, iar eu mã tot minunez cât de inovative și surprinzãtoare sunt unele expresii, cât de bogatã e limba noastrã în astfel de exprimãri, ele fiind uneori chiar șocante.
Vorbind despre cineva care a murit, românul spune cã „a dat ortul popii”, „stã la taifas cu îngerii”, sau „e în pazã, la dreapta lui Dumnezeu”.
Cum „nuntã farã lacrimi și înmormântare farã râs nu existã”, nu știi când poți da din plâns în râs, de nu mai știi dacã e de rãu sau de bine.
Românul preferã de multe ori sã nu stârpeascã rãul din rãdãcinã, sã îl poatã lua în rãspãr, sã poatã face haz de necaz. Asta, în ciuda tragismului înrãdãcinat în mentalul colectiv, clãdit pe o istorie de greutãți și nedreptãți, care a inspirat, poate, fatalismul ilustrat emblematic și în Miorița.
E clar cã românului îi pasã. Cã râde sau plânge, e mai puțin important, dar îi pasã.
Mai greu de dus mi se pare indiferența exprimatã în expresia „mi se rupe”, sau, cum am auzit zilele trecute pe cineva: „Mã imunizez la morți… Probabil, nici nu o sã mai știu când sunt și eu, mort. Asta înainte de a muri…”
Sã fie asta indiferențã sau înțelepciune legatã de… cine “moare de grija altuia”?
Sã fie vorba despre o „imunitate” dobânditã pe timp de pandemie la terțe suferințe, cãci, tot vorba românului, oare cine nu are suficientã putere sã confrunte problemele altora? Asta pânã ne vine nouã rândul și atunci lucrurile se înțeleg, brusc, altfel, cãci: „fiecare moare pentru el singur”. Pânã atunci însã, românul face haz de necaz, cât poate, pânã poate.
Tocmai când credeam cã știu câte ceva despre ce se poate spune în situații ca cele mai sus menționate, am primit de la o prietenã, o prețuitã și respectatã poetesã (al cãrei nume nu-l voi menționa!), un scurt mesaj intitulat „A crãpa – sau despre bogãția limbii române”, ce m-a impresionat. Conținea exprimãri inventive, colorate, unele chiar grafice, pictate pe canvasul extraordinar al limbii române care continuã sã surprindã prin plasticitate, printr-o gândire în același timp ortodoxã și neortodoxã, prin paralele pe care nici o altã limbã nu le poate imagina.
Mi-am dat seama cã oricât de înalte sunt așteptãrile în acest domeniu, ele vor fi mereu depãșite de realitatea creativitãții de acasã, a umorului de o facturã aparte, a hazului de necaz. Românul e un expert în râsu’-plânsu’.
Milena Munteanu
Toronto, Canada
|
Milena Munteanu 4/15/2021 |
Contact: |
|
|
