Arhitectul Duiliu Marcu ( 23 martie 1885 - 9 martie 1966 )
Născut în Calafat, la 23 martie 1885, Duiliu Marcu este unul dintre cei mai mari arhitecți români, creator de școală în domeniu și semnatarul proiectelor unor clădiri care impresionează și astăzi.
Familia sa a fost una din clasa mijlocie. Mama sa era fără ocupație, iar tatăl căpitan în armata regală. Meseria de militar a tatălui nu era una care să îl țină locului, astfel că micuțul Duiliu studiază mai întâi la Fălticeni, iar clasa întâi de liceu o face la Dorohoi. În anul 1900 îl găsim înscris la secția reală a Liceului Carol I din Craiova. Aici se remarcă prin note foarte bune la desen, obținute în fiecare an de studiu, în baza cărora i se conferă numeroase premii. În 1905, decide să urmeze cursurile Școlii de Arhitectură din Capitală, fiind primul admis. După doar un an pleacă la Paris, unde studiază la celebra Școală Națională de Arte Frumoase, sub îndrumarea profesorului Victor Laloux. Se întoarce în țară în 1912, în calitate de arhitect diplomat al guvernului francez.
Își începe activitatea de proiectare sub îndrumarea profesorului arhitect Nicolae Ghica-Budești, fiind în echipa acestuia la întocmirea planurilor pentru Palatul Universității din București, Secția Fizică-Matematică, în anii 1912-1913.
În aceiași ani începe și proiectarea pe cont propriu, cu două case din Craiova (până în 1916 a locuit în acest oraș), existente și astăzi: Casa Vrăbiescu (situată pe strada Unirii, nr. 100, monument istoric) și Casa Mărăscu (azi Radio Oltenia Craiova, pe str. Știrbei Vodă, nr. 3, de asemenea monument istoric).
Din acei ani pornește un adevărat vârtej al creației arhitecturale, fișa de lucrări existentă la Uniunea Arhitecților cuprinzând zeci și zeci de proiecte, din domeniile: peisagistică și urbanism, clădiri publice, reședințe private, arhitectură industrială, arhitectură religioasă, proiecte de restaurare, arhitectură de interior.
Cele mai multe dintre acestea sunt proiecte emblematice pentru orașele lor.
Dintre clădirile publice sunt de menționat: 1923-1931 Școala Politehnică din Timișoara, Pavilionul de Mecanică; 1923-1936 Teatrul și Piața Operei din Timișoara; 1925-1927 Hotelul Athénée Palace, București; 1929 Pavilionul României la Expoziția Internațională de la Barcelona; 1934-1937 Palatul Direcției Generale C.F.R. (Ministerul Transporturilor), București; 1936-1938 Biblioteca Academiei Române; 1937-1938 Gara regală București-Băneasa (Mogoșoaia); 1937-1938 Gara regală Sinaia; 1937-1944-1952 Ministerul Afacerilor Externe.
Între clădirile publice din străinătate a proiectat: 1937-1938 Legația României la Praga; 1946-1947 Ambasada României la Viena; 1947 Ambasada României la Sofia.
Alături de atâtea și atâtea constucții edilitare (din care am menționat doar câteva), Duiliu Marcu a lăsat și două cărți de referință pentru studiile în domeniu: Architecture 1930-1940 (în limba franceză), tipărită în 1946 și Arhitectură 1912-1960, apărută în anul 1960.
Duiliu Marcu a avut și o importantă activitate didactică. A fost: profesor suplinitor (1929-1931) la Școala Superioară de Arhitectură; profesor titular de Istoria Arhitecturii (1931-1948), la Academia de Arhitectură și Facultatea de Arhitectură din București; profesor titular de proiecte de arhitectură (1948-1957) la Institutul de Arhitectură Ion Mincu din București.
A fost vicepreședinte al Consiliului Superior Tehnic și președinte al Comisiei de avizare a lucrărilor de arhitectură (1944-1953); membru al Comitetului de Stat pentru Arhitectură și Construcții, director general al Direcției monumentelor istorice (1953-1965); președinte al Uniunii Arhitecților din România (1953-1965).
În anul 1955 a fost primit ca membru al Academiei Române.
Activitatea sa a fost unanim recunoscută și încununată, de la început până la sfârșit, de importante premii. Între acestea se află: Premiul I la concursul pentru Catedrala Madona Dudu din Craiova, în anul 1913; premiul I la concursul pentru Palatul Academiei Române, în anul 1927; Premiului de Stat, pentru interioarele Palatului Victoria, în anul 1955.
S-a stins din viață la 9 martie 1966, dar memoria sa va fi vie tot atâta cât vor exista clădirile pe care le-a proiectat și curentul de idei pe cre l-a creat.
Rodica Pospai Păvălan
* (Extras din Fișa biobibliografică cuprinsă în lucrarea Oameni și cărți din Sudul Doljului, pe care o avem în pregătire pentru tipar).
|
Rodica Pospai Păvălan 3/23/2021 |
Contact: |
|
|
