Iubiri celebre de altadat
Dragobetele, sarbatoare iubirii la romani, isi are radacinile in traditiile dacice si in credinta intr-un fel de zeu al iubirii, care vine in fiecare an, pe 24 februarie, si aduce fiori noi de viata in inima omului si a pamantului. Dragobetele marcheaza inceputul primaverii si are de a face cu energia pornita de la Soare care da tonul iubirii si ne mai topeste inimile inghetate de iarna. Prilej nimerit sa vorbim despre dragoste.
Dar ce este dragostea? Iata o intrebare pe care fiecare om si-o pune si fiecare ar vrea sa afle un raspuns. ”Dragostea este o forta de neimblanzit. Cand incercam sa o controlam, ne distruge. Cand incercam sa o tinem captiva, ne inrobeste. Cand incercam sa o intelegem, devenim pierduti si confuzi – Paulo Coelho, Zahir”. Dragostea e mult prea speciala pentru a o obtine atat de usor si nu o spun eu ci o spun marii poeti ai lumii care au cuprins-o in poezie, o spun pictorii celebrii care au surprins-o pe panza, o spun inimile care au ramas sa bata impreuna si ultima bataie. Dar, poate, cel mai important este, nu sa cunoastem definitia dragostei, ci sa invatam sa ne bucuram cat o avem – caci ne poate parasi in orice clipa.
Iata cateva exemple de marii scriitorii si poeti romani care au lasat in urma lor tulburatoare opere despre dragoste, care au trait la randul lor povesti de amor impresionante. Marturii ale felului in care au iubit sau au suferit din amor marii scriitorii romani nu sunt numai operele ci si corespondenta lor.
Mircea Eliade s-a indragostit de tanara indianca Maitreyi pe cand aceasta avea doar 16 ani. La cucerit aura de mister si spiritualitatea ei, desi, la inceput, i s-a parut urata. A fost dispus chiar sa se converteasca la hinduism pentru a se putea casatori cu ea, doar ca familia fetei n-a fost de acord. S-au iubit pe ascuns pana ce tatal lui Maitreyi a aflat si a curmat idila, pedepsind-o aspru pe fata. Eliade a plecat in Himalaya unde si-a trait durerea singur, in asceza, pentru ca apoi sa se intoarca in tara. Din povestea lor de dragoste neimplinita s-a nascut romanul ce poarta numele indiencei care i-a furat inima. Cei doi s-au revazut dupa 43 de ani, la Chicago.
Carturarul Nicolae Iorga, cel mai prolific scriitor roman, i-a scris Catincai Bogdan 129 de scrisori pentru a o convinge de iubirea lui. Scriitorul a continuat sa-i scrie sotiei cuvinte de dor si in timpul celor aproape patru decenii de casnicie. „Þie nu-ti pot spune cat dor am de tine. Vorbele s-au învechit demult ºi nu se mai potrivesc cu un suflet care nu vrea sã împrumute de nicãiri ce ar vrea sã-þi spuie”, scria carturarul in septembrie 1917
Mihai Eminescu si Veronica Micle au trait o poveste de iubire tumultuoasa, incheiata prin moartea amandurora, la distanța de doar cateva saptamani unul de celalalt. Nimeni niciodata nu are sa gaseasca cuvintele potrivite pentru a descrie aceasta mare iubire. Veronica a fost pentru Eminescu, muza, ingerul, demonul, singura lui fericire si motivul intregii lui existente. In profida greutatilor soartei, s-au iubit in viata si dincolo de ea. Poate ca lumea asta nu a fost demna de a gazdui ceva atat de frumos si atunci totul trebuia sa se mute acolo unde exista eternitate pentru eternitate. Iar iubirea lor a creat cele mai frumoase poezii de amor ale literaturii romanesti. Se spune ca s-au stins din prea multã dragoste, neavand parte de acel final frumos ca in povesti. Corespondenta dintre marele poet Mihai Eminescu ºi iubita sa, Veronica Micle, publicata dupa disparitia acestora, a scos la iveala o iubire pasionala si chinuitoare, plina de intrigi si gelozii, de renuntari, de certuri, de impacari.
Marin Preda si Aurora Cornu s-au intalnit prima oara la mare, iar pasiunea dintre ei s-a declansat cu rapiditate. Au stat impreuna patru ani, timp in care aproape ca nu s-au dezlipit unul de celalalt si in care au trait o dragoste arzatoare, care i-a consumat. Marin isi declara iubirea in scrisori lungi, inflacarate, iar ea ii spunea ca este „cel mai iubit dintre pamanteni”. ”Faptul ca eu am plecat e pentru ca aveam alte vise si probabil ca, in tineretea si prostia mea de-atunci, imi inchipuiam ca un Marin Preda se gaseste si la alte colturi de strada. Ei bine, nu…”, a povestit Aurora despre barbatul pe care l-a iubit pana a murit.
Otilia Cazimir ºi George Topîrceanu sunt doua nume mari ale literaturii romane. George Topîrceanu a fost un cunoscut poet si prozator roman, iar Otilia Cazimir a ramas in istoria literaturii romane mai ales pentru poeziile dedicate copiilor. Intre cei doi a existat una dintre cele mai stranse si frumoase legaturi de dragoste din lumea scriitorilor. Ei au trait o iubire discreta, ascunsa de privirile curiosilor. Despre aceasta poveste s-ar fi stiut mai multe in ziua de azi daca s-ar fi pastrat scrisorile pe care si le trimiteau George Toparceanu si Otilia Cazimir. La moartea poetului, insa, cele mai multe dintre scrisori au disparut.
Pentru Nichita Stanescu, intalnirea cu Dora a insemnat momentul culminant al unei vieti sentimentale destul de zbuciumate. Ea avea 22 de ani, el implinise 45. Nichita i-a spus din clipa in care a vazut-o ca o sa fie nevasta lui si a reusit sa o convinga. „Cand m-am gandit zilele astea la tine, am simtit ca mi s-a rasucit un cutit in inima”. Doi ani mai tarziu, cei doi se casatoreau. S-au iubit intens, iar Nichita i-a scris Dorei nenumarate poezii, in fiecare zi aceasta primea o noua poezie si un nou nume de la iubitul ei. Dora, cea din urma dragoste a poetului Nichita Stanescu i-a dublat opera, ca intensitate si simt artistic.
Acum 145 de ani, intr-o zi de 19 a lui Faurar venea pe lume Constantin Brâncuși, cel a carui maiestrie avea sa revolutioneze lumea artei, fiind considerat unul dintre cei mai mari sculptori din istoria universala. Constantin Brâncuși si-a iubit munca de sculptor, a iubit arta si femeile care l-au inspirat. Cu Maria Tanase s-au iubit cu ardoare, s-au iubit cu patos, s-au iubit romaneste. Iata cum isi marturisea sculptorul dragostea fata de tarana Maria Tanase:”Când te ascult cum le zici, Mãrie, aș fi în stare sã dãltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasãre Mãiastrã ! Vezi, tu, Marie! Am colindat toata lumea, ma cunoaste tot pamantul prin ce m-am priceput sa fac, dar cand aud cantecele noastre, ma apuca un dor de tara, de oltenii tai si-ai mei, de apa tanguitoare a Jiului, de satul meu…….Auzi tu, fatã, mã înțelegi?
Filozoful Emil Cioran s-a indragostit la 70 de ani de Friedgard Thoma, o tanara doctoranda in filozofie in varsta de 35 de ani. Din dragoste pentru frumoasa si tanara Friedgard, Cioran scria, la 70 de ani, scrisori ca un adolescent. „As vrea sa evadez cu dumneavoastra intr-o insula parasita si sa plang toatã ziua” O alinta - blestemul meu indispensabil.
Poetul Stefan Augustin Doinaș si balerina Irinel Liciu au trait una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste timp de aproape jumatate de secol, poveste ce s-a sfarsit intr-un mod pe cat de tragic pe atat de impresionant. Poetul a fost vrajit de la prima vedere de vedeta balerina si, in ciuda diferentelor, sentimentul a fost reciproc. Se spune ca el i-ar fi scris o poezie pe un mar. A taiat marul in doua ºi l-a impartit: ”Partea asta esti tu, partea asta sunt eu!”. Asa a inceput o frumoasa si tragica poveste de iubire pe care nici moartea nu a despartit-o. La cateva ore dupa ce artistul a murit in spital, cea care l-a iubit si-a pus capat zilelor lasand in urma sa un biletel pe una din filele neterminate, lasate de poet, un cutremurator mesaj de adio: „Domnul si Dumnezeul meu, iarta-ma! O prea mare iubire ucide”
Oare in acest mileniu mai exista iubire care poate ucide? Sa fie adevarat ca multi dintre semenii nostri isi cauta fericirea, atat cat le e dat lor sa fie fericiti, in ispitele lumii materiale, in vicii, in putere ? Sa fie adevarat ca omul modern un mai are timp pentru iubire si ca iubirea nu mai este la moda ?
Parerea mea este ca dincolo de "moda", de imperfectiuni si esecuri, dragostea ramane cea mai frumoasa provocare a destinului nostru pe Pamant. Vom iubi in continuare, dupa "puterile" si sensibilitatea noastra, pentru ca fara iubire, sufletul nostru, lumea noastra interioara, dar si cea de dincolo de noi, sunt golite de sens, uscate ca niste frunze strivite intre paginile unei carti.
Asadar, sa iubim romaneste, sa traim romaneste, sa sarbatorim romaneste. La urma urmei, februarie si martie sunt luni monotone , incat o astfel de sarbatoare ne aminteste ca asteptam primavara. Si, oricum, orice prilej de bucurie e un bun castigat. Asa cred eu.
Va doresc o zi cu multa iubire in casele si in sufletele voastre!
Dorina Cornelia Aldea, Vancouver
|
Dorina Cornelia Aldea, Vancouver 3/1/2021 |
Contact: |
|
|
