MINICURS INTENSIV DE REPROGRAMARE A COMPUTERULUI DINTRE URECHI
Lectia 1
Reprogramare intensiva pentru Succes si Prosperitate.
Asta va ofera cursul.
Dar nu va da nimica mura-n gura.
Dimpotriva, multe le stiti Dumneavoastra mai bine .
Cursul doar va destepta memoria si va stimuleaza puterea de asociatie.
Dumneavoastra sinteti insa cei care ginditi subiectul, trageti concluziile si, cel mai
important, le puneti in aplicare. Ca sa obtineti efectul acesta trebuie sa participati!
e doar o tachinare si un indemn la actiune, o provocare a pasiunii
pentru ‘mai bine’!
[Precizare: >Noi< si Roman(i) se refera la comunitatea din Romania si a
celor nascuti in Romania, nu ca persoane individuale, exceptii sau variante.
Noi ca natie. Dar porneste de la Romanii stabiliti in Statele Unite.
La Occidental(i) se refera de asemenea ca grup, si anume la grupul populatiei
autohtone occidentale caracterizate prin afluenta, prosperitate si
democratie. Delimitarile Roman/Occidental sint insa arbitrare si fara nici o
semnificatie politica. Desi ma refer la trasaturi verificabile sociologic,
intentia e de amuzament competitiv. Fiindca, dind la oparte tabuul, hai sa
recunoastem ca undeva in creieras sistemul asta de comparatii e mereu treaz.
De ce sa-l reprimam? E o sursa de stimulare, de motivare si de energie care
trebuie pusa in valoare, nu innabusita.]
Asa ca: Ta-TaAA! Sa-nceapa birfaAA!
Sa-ncepem cu Noi!
Sinteti gata?
-Hei, fratilor, sintem oameni buni!
-Sintem nationalitatea cea mai nediscriminativa
-Ne comportam mai bine, mai ingrijit, mai serviabil si mai politicos cu
oameni de alta natie decit cu ai nostri
-Sintem oameni pasnici si total neagresivi
-Ne lasam condusi si batjocoriti de nationalitatile conlocuitoare: - inghitim
si toleram totul pina la o limita foarte periculoasa
-Cind vor sa ne ia tara, in sfirsit tragem linia
-Cind vin impotriva noastra cu razboi ii invingem
-Ne plecam in fata strainilor, mai ales in fata occidentalilor bogati
-Nu sintem priceputi in ale finantelor si negotului, se pare ca nu ne amuza
aceasta ocupatie
-Cind nu intervine divortul avem un simt dezvoltat al familiei, mentinem
familia extinsa, multigenerationala si ne iubim batrinii
-In generatiile nascute dupa ultimul razboi divortul e foarte frecvent si
neintelegerile conjugale asijderea
-Sintem delasatori
-Sintem certareti: cind ne intrumim pentru a realiza ceva impreuna, proiectul sucombaprea adesea
sub efortul fiecaruia de a-si impune punctul propriu de vedere, individul fiind interesat de acesta mai mult decit de realizarile care ar lua nastere din compromis pozitiv si din cooperare
-Nu avem notiunea timpului
-Hobby-ul national: taierea frunzelor la ciini
-Nu sintem o natie de oameni punctuali
-Nu ne place sa facem curatenie
-Nu sintem organizati
-Nu planificam in mod realist si constructiv
-Nu sintem uniti, dar nu sintem complet dezbinati
-Suferim de lene
-Suferim de pasivitate
-Nu ne folosim si nu ne punem in valoare calitatile individuale
-Nu avem mindrie nationala
-Nu sintem oameni de actiune, nu prea avem spirit intreprinzator
-Sintem nu doar vorbareti ci adesea flecari
-Stim mult dar aplicam putin
-Vorbim de rau tara noastra intre noi si fata de straini
-Toleram si incurajam strainii sa ponegreasca tara noastra
-Ajutam din inima pe cei aflati in impas: familie, prieteni, vecini,
cunoscuti, dar mai putin pe necunoscutii sarmani, batuti de soarta
-Nu excelam in actiunile si donatiile de caritate si filantropie
-Ne resemnam, nu: ne incinta sa primim caritate din occident
-Nu stim sa obtinem prosperitate generala desi ocupam tara Europeana cu cele
mai multe bogatii naturale pe unitate de teren si pe cap de locuitor
-Nu excelam in activitatile "voluntare"
-Constiinta noastra sociala lasa de dorit
-Iubim sanatatea, ne ingrijim sanatatea relativ bine
-Sintem oameni comozi
-Sintem cu adevarat generosi, dind mai mult decit avem
-Ne place luxul si belsugul
-Avem gusturi mai mari decit punga
-Nu ne caracteruzeaza independenta materiala bazata pe “venit rezidual” si doar rarisim sintem bogati
-Avem simt estetic si bun-gust
-Nu ne cultivam spiritul practic, nu folosim spiritul practic
-Sintem ospitalieri in adevaratul inteles al cuvintului: oferinm oaspetilor
tot ce avem mai bun, si cind nu-i destul pentru toti, renuntam noi pentru a ne
rasfata musafirii.
-Sintem comunicatori directi: ne exprimam verbal in mod clar si deschis
-Sintem sinceri: exprimam prin trasaturile fetei, atitudine, cuvinte ceea ce
simtim si gindim
-Sintem prietenosi in mod sincer si neafectat
-Sintem prieteni buni: ajutam la nevoie, si sintem alaturi de prieteni
indeosebi atunci cind se afla la greu sau la nevoie
-Nu sintem pierduti in vicii si autointoxicare
-Nu sintem bisericosi
-Nu sintem bigoti, habotnici sau ipocriti religiosi
-Il iubim pre Dumnezeu: cind sintem la strimtoare ne si rugam
-Sintem iubitori si calzi in relatiile interumane
-Sintem vecini exceptional de buni si ca oameni si ca tara
-Sintem parinti iubitori si avem darul comunicarii cu copii nostri,
consideram pe descendentii nostri ca pe un dar de la Dumnezeu, o datorie
sacra, o mindrie si o implinire personala, scopul major al familiei
-Nu ne exploatam copiii
-Nu ne educam copiii in spiritul muncii
-Acordam copiilor nostri educatia acasa, nu ii lasam in voia televizorului,
maidanului si scolii
-Facem totul pentru a asigura copiilor nostri educatia superioara si universitara
-Sintem o natiune culta si educata
-Nu sintem o natiune politicoasa si nu ne conformam unui sistem strict de
eticheta
-Sintem respectuosi si ascultatori fata de parinti
-Pusi intre ciocan si nicovala putem deveni instantaneu punctuali, harnici,
intreprinzatori, practici, pragmatici, politicosi, etc, etc, etc.
Si asa mai departe.
Vorba poetului "...avem de toate, si mai bune, si mai rele..."
Adaugati la lista asta si alte trasaturi si modificati-o in mod liber dupa observatiile
si constatarile dumneavoastra.
Apoi luati lista si sistematizati-o dupa cum va convine mai bine: pozitive si
negative; sau pe categorii de trasaturi sau pe domenii sau cum va vine la
socoteala, chiar facind mai multe feluri de clasificari.
In timp ce clasificati ginditi-va la aceste trasaturi si cum ne afecteaza ele
soarta ca natie si ca indivizi.
Si acum sa ‘birfim’ si despre Occidentali: Luati dumneavoastra si comparati fiecare
trasatura cu trasatura corespunzatoare a poporului de pe unde traiti. Cum influenteaza
fiecare trasatura viata societatii in care traiti?
Asta e tema de casa pe ziua de azi. Puneti acele trasaturi pe hirtie.
Incercati chiar sa sistematizati aceste trasaturi comparative pe categorii si
sa vedeti ce concluzii puteti trage cugetind asupra lor.
Dupa ce ati facut aceasta, incercati sa raspundeti la urmatoarele intrebari
personale:
Care sint trasaturile Occidentalilor care contribuie la marea lor
prosperitate?
Ce calitati Occidentale am in prea mica masura sau imi lipsesc mie personal?
Ce calitati Occidentale vreau neaparat sa am?
Ce defecte ale Occidentale trebuie sa evit cu orice pret?
Ce defecte Occidentale m-au tentat de a le imita? Ce defecte Occidentale am
adoptat? Care a fost rezultatul? Ce vreau sa fac cu ele?
Ce defecte Romanesti am?
Ce defecte Romanesti vreau neaparat sa pastrez?
De ce defecte Romanesti trebuie neaparat sa ma descotorosesc?
Ce calitati Romanesti am?
Ce calitati Romanesti am pierdut?
Ce calitati Romanesti am in prea mica masura sau nu am de loc?
Ce calitati Romanesti vreau sa pastrez orice-ar fi?
Ca si concluzie finala luati lista si selectati din ea toate, dar absolut
toate calitatile pe care le doriti, mari, mici, posibile si imposibile,
uitati de-s "Romanesti" sau "Occidentale" si faceti o noua lista cu ele.
Gata. Aveti toate calitatile pe care le doriti. Prindeti-o cu magnetul pe
frigider si: Succesul e asigurat!
Ziceti ca nu-i chiar asa de simplu? Da, trebuie aplicate, fiecare calitate
la locul, timpul si in felul ei.
Si iata ca cele mai multe calitati le aveti deja. Dar le puneti in aplicare
efectiv, de fiecare data cind se iveste ocazia? Uneori? S-ar putea mai bine?
Oare care-i piedica?
Dar calitatile "celelalte"? V-ati gindit vreodata sa le dezvoltati?
Nu e timp? Prea batrin? Nu faci sita de matase din ce? Cu astea trebuie sa
te nasti? (Serios? Dv. v-ati nascut cunoscind teorema lui Pitagora?)
Realitatea e ca numai dobindind, dezvoltind si aplicind calitati noi zi de zi
putem realiza succesul si dobindi prosperitatea pe care o dorim. Sau , unii, din orice
societate, o iau pe scurtatura, umblind cu fofirlica cum mai incearca si dintr-ai nostri,
obtinind efectul meritat, mai devreme sau mai tirziu. Dar nimeni care a ajuns cu
lectura pina aici nu e din categoria aceea.
Ce ne opreste de a continua sa invatam si a ne atinge potentialul? Ce ne sta
in calea progresului si succesului? Ce sta in calea noastra, ce nu ne lasa
sa ne indeplinim visele?
Despre asta in "lectia" viitoare.
Concluzii la lectia de azi:
1 Avem multe si esentiale calitati - trebuie sa le punem mai intens la lucru
2 Calitatile pe care nu le avem pot fi invatate
3 Succesul si Prosperitatea sint la indemina oricui le vrea si actioneaza
indestul ca sa le aiba.
Si inca una: daca scrutati lista cu atentie s-ar putea sa constatati ca
calitatile Occidentale sint usor de invatat si aplicat. A fi capabil sa-ti
cresti copiii cu dragoste, a-ti iubi si pretui batrinii in familie e mai greu
de emulat instantaneu si mai important in fata Lui Dumnezeu.
Pe linga asta, in Diaspora Noi stim ce stiu "Ei", dar "Ei" nu stiu ce stim
Noi. Avantaj noi :).
Pastrati lista ca "mai tebe s-alta data"! O sa ne mai jucam impreuna cu ea.
Prosperitate si Succes!
MINICURS INTENSIV DE REPROGRAMARE A COMPUTERULUI DINTRE URECHI
PENTRU SUCCES SI PROSPERITATE
Lectia 2
V-ati facut lectiile? Bravo!
Cine nu si le-a facut nu-i nimic, daca promiteti sa va ginditi din cind in
cind la intrebarile din lectia trecuta. Oricum trebuie sa ne gindim la ele
cu totii, periodic, fiindca raspunsurile se schimba in timp pentru fiecare
dintre noi, pe masura devenirii si ambitiilor noastre, pe masura fluxului si
refluxului idealurilor noastre.
Deci data trecuta am ajuns pina la urmatoarea concluzie:
Realitatea e ca numai dobindind, dezvoltind si aplicind calitati noi zi de zi
putem realiza succesul si dobindi prosperitatea pe care o dorim.
Concluzie care a generat urmatoarea intrebare:
Ce ne opreste de a continua sa invatam si de a ne atinge potentialul? Ce ne sta
in calea progresului si succesului? Ce sta in calea noastra, ce nu ne lasa
sa ne indeplinim visele?
Oricit de realizat, oricit de afirmat ar fi cineva, tot mai are o dorinta de mai bine,
tot mai are o farima de pasivitate pe care inca nu si-a invins-o. Daca a excelatde
exemplu in domeniul familiei, poate mei are de lucru pina la independenta financiara.
Daca s-a realizat profesional, poate succesul spiritual inca nu e atins, etc.
Da, cine-i de vina ca avem capul plin de filosofii, ecuatii, stiinta si idei
dar ne complacem in mediocritate? Cine-i de vina?
Din conversatiile mele cu prietenii reies cam urmatoarele (in ordinea
preferata de dumneavoastra):
Exilul, terorismul, societatea, economia, politicienii, familia, mama, tata,
turcii, tatarii, dacii, romanii, Adam si Eva, profetiile si Apocalipsa ...
Pai daca-i asa, am incurcat-o. Nu ne putem pune cu nici una din aceste
entitati...
Daca ne uitam la fiecare din ele separat, sint entitati invincibile. Daca nu
de altceva, cel putin pentru ca nu avem putinta de a calatori in timp. Iar
daca ne uitam la setul complet, de la Adam si pina la Apocalipsa, e clar ca
nu mai avem nici o sansa. Ce rost mai are sa si incercam. Cita vreme avem
un comfort mediocru, sa ne declaram multumiti. Daca nu, avem ajutorul de
somaj si televizorul, si tot nu-i chiar asa de rau.
HOOO!
Nimic in lume nu-i mai rau decit ceva care "nu-i chiar asa de rau"!
De ce am plecat noi in exil, la urma urmei? CA SA NE REALIZAM! Ca sa fim
liberi. Ca sa fim bogati. Ca sa gustam luxul si aventura. Ca sa invatam.
Ca sa ne traim idealurile. Ca sa ne afirmam. Ca sa aratam ce putem.
Si ce s-a intimplat? Am cazut prada custii! Ne trezim intr-o cusca din care
ne suim intr-o cusca care ne duce la serviciu intr-o cusca dupa care ne suim
iar in cusca care ne readuce la domiciliul cusca unde ne uitam la cusca pina
adormim in cusca.
E foarte comfortabil. Putem sa o ducem asa pina au sa ne puna in cusca
finala, fara sa ne dam seama cind a trecut timpul.
Insa daca ne-ar da ocazia sa mai deschidem ochii odata dupa aceea, oare am
spune: "Doamne, daca ar fi sa mai traiesc odata tot in cusca as trai." Oare?
Daca da, nu va mai pierdeti timpul citind mai departe.
Dar mie mi-e teama ca nu. Asta ma determina sa continui cu lectiunea de
fata.
Fiindca dupa cusca finala nu putem apasa pe ‘rewind’. Asa ca poate ar trebui
sa oprim cusca si sa stam multa vreme si sa cugetam in liniste la viata
noastra, la rostul nostru in lume, intre oameni si intre popoare. Oare ce
vreau eu de la viata? Ce vreau eu de la mine? Ce vreau eu pentru mine?
Ce vreau eu pentru cei dragi? Ce vreau eu sa reprezint pentru ei?
Ce vreau eu pentru poporul meu? Ce pot sa mai fac pentru ei? Ce mai pot da?
Oare ce ma opreste de a fi si de a dobindi mai mult din idealul visat?
Sa fie intr-adevar circumstantele?
Inchipuiti-va o ocazie in viata cind circumstantele v-au fost complet
nefavorabile, dar ati vrut ceva, intr-atit de mult, incit acele circumstante
nu au contat, ba chiar v-au intaritat, v-au intarit vointa, si ati dobindit
ceea ce ati vrut. Poate admiterea la facultate? O confruntare cu
securitatea? Fuga peste granita? Ginditi-va la un astfel de moment din viata
dumneavoastra. Si la inca unul. Astfel de amintiri sint intotdeauna
binevenite.
Si ginditi-va la situatiile cind circumstantele au parut foarte blinde, dar
vointa si actiunea nu s-au ambalat si scopul n-a fost atins. Dar nu zaboviti
prea mult asupra acestor momente.
Daca ati avut astfel de momente aparent paradoxale in viata, daca e posibil
sa avem succes in ciuda circumstantelor potrivnice, daca insuccesul poate
rezulta in pofida unei conjuncturi propice, atunci e logica deductia ca nu
circumstantele au rolul primordial in a ne determina succesul sau insuccesul.
Atuncea Ce?
Bineinteles ca stiti deja raspunsul: ATITUDINEA noastra fata de situatia cu
care ne confruntam
Atunci sa recapitulam:
Exilul, terorismul, societatea, economia, politicienii, familia, mama, tata,
turcii, tatarii, dacii, romanii, Adam si Eva, profetiile si Apocalipsa ...
Sa le privim din alta perspectiva, cu o noua atitudine:
Pai astea ... "Toate-s vechi si noua toate"
Au existat de cind lumea, si-or sa se repete cit e lumea si pamintul, pentru
a amuza in mod nepartinitor fiecare generatie.
Astea nu sint decit circumstante. Aceleasi cu care s-au confruntat Brincusi,
Enescu, Coanda, Pallade, Eliade, Dragan!
Si ei Romani, tot exilati.
Ce ne impiedica pe noi cestilalti sa devenim, daca nu intemeietori de noi
stiinte, premiati Nobel, sau regi ai gazului natural, macar tot ceea ce putem
sa fim mai bun, mai puternic si mai adevarat sub soare?
Bifati cele ce corespund:
Teama de succes. Teama de efort.
Teama ca nu putem.
Teama de dezamagire care e uneori atit de mare incit ne intuneca perspectiva
succesului.
Ce mei Decebali sintem!
Teama de durerea pierderii e atit de mare incit preferam sa ne pierdem in
amorteala. Dar ginditi-va la ultima cusca si la cit ati da ca in ultima
clipa sa va mai lase odata sa iesiti din ea. Amintiti-va ca din toate
dorintele omului e singura din Univers care nu se poate implini. N-ar fi
asta destul sa ne determine a ne schimba optica fata de circumstante,
atitudinea fata de conjunctura si modul de viata? E tot o teama, dar o teama
constructiva. Teama ne e un bun aliat cita vreme ne intarita sa ne cautam o situatie
mei buna, dar devine dusmanul nr1 al succesului cind ne baga-n cusca
resemnarii.
Tema de casa: in urmatoarele 3 zile, inainte de a iesi pe usa dimineata
opriti-va o clipa si cugetati: Pentru ce ies acum pe usa? Ca sa pornesc in
cautarea succesului. Care e nada cu care il voi prinde? Atitudinea mea! Ce
atitudine ii place succesului? Aceea a invingatorului. Ridicati capul, si
colturile gurii, si colturile ochilor, indreptati spatele, relaxati umerii,
inginati un cintecel vesel. Acum puteti porni la vinatoare. Tineti nada
mereu la vedere :) Incepeti un jurnal de .
Concluziile lectiei de azi:
1 Atitudinea pozitiva e factorul primordial care ne determina nivelul
succesului in viata
2 Starea interioara primordiala care ne impiedica in obtinerea succesului e
teama de nereusita.
Care e antidotul temerii si implicit antidotul nereusitei?
Aflati din Lectia viitoare.
Succes si Prosperitate!
MINICURS INTENSIV DE REPROGRAMARE A COMPUTERULUI DINTRE URECHI
PENTRU SUCCES SI PROSPERITATE
Lectia 3
Cu Ocazia sarbatorii de "Thanksgiving" Doresc ca Pacea, Bucuria si Bunastarea
sa va umple Inimile si Caminele.
Deci cu lectia trecuta am ajuns la constatarea ca:
Teama ne e un bun aliat cita vreme ne intarita sa ne cautam o situatie mai
buna, dar devine dusmanul nr1 al succesului cind ne baga-n cusca resemnarii.
si la concluzia ca:
Starea interioara primordiala care ne impiedica in obtinerea succesului e
teama de nereusita.
Azi: antidotul fricii si implicit cheia reusitei!
Azi e ziua tamaduirii!
Caci dintre toate sarbatorile anului, ziua asta a multumirei e cea mai
terapeutica. Thanksgiving! Totul e sa-i pastram efectul tamaduitor si in
celelalte zile ale anului!
Simpla elucubratie bombastica?
Cine e sceptic are tot dreptul sa fie, ca in comunism am
auzit la elucubratii de ne-am luat cimpii, si uite unde am ajuns! Iar cind
am ajunsara aici, tot de elucubratii am dat!
Dincolo de iaz am dus lipsuri si griji: nu mincare, nu caldura, apa se oprea,
lifturile stagnau intre etaje de te lua groaza, bezna in oras. Si-apoi frica
de turnatori, groaza de securisti. Si-apoi tribulatiile zilnice si in tara
veche si in lumea noua. Dincoace de iaz insa anxietatea a luat alta
intorsatura: frica desaracie, durerile adaptarii, ingrijorarea pentru cei
lasati in urma, teama de somaj, stresul examenelor, fervoarea competitiei.
Iac-asa am invatat si noi ce-i , ca sa nu aiba privilegiul acestei
senzatii tari doar "falitii lor".
Da, angoasa e obositoare.
Atit de obositoare incit putina energie care ne ramine se duce pe mincat,
dormit si holbat la micul ecran de vreun fel sau altul.
In rest: teroare de terorism, frica de boala, groaza de razboi, temeri pentru
tara.
Teroare si teama.
E destul de cenusie situatia si fara angoasa. Ce ar fi sa renuntam la
angoasa?
Va intreb: daca in momentul asta ni s-ar lua, printr-un miracol, toate
motivele astea de teama, ce s-ar intimpla?
Ne-ar place sa credem ca am ramine impacati si senini ca niste prunci abea
hraniti. Dar stiinta dovedeste ca n-am sti ce sa facem cu energia conservata
si am exploda. De fapt, creierul isi ia masura de precautie de a mentine
anxietatea de dragul anxietatii si iritabilitatea de dragul iritatiei.
Iar omul angoasat si iritabil mai devreme sau mai tirziu iar intra in bucluc.
Pare incurabil, nu?
Intr-o asemenea stare s-a zis cu "the pursuit of happiness". O fi dreptul
nostru, prevazut in constitutie (USA), da-i ca si cum te-ar invita la masa,
si-ti dau bunatate de supa de rosii s-o maninci cu furculita.
Nu ne ramine decit sa fim "smecheri" si sa scoatem lingurile din buzunar.
Iar in privinta angoasei, nimic mai usor: ca Romani ce sintem: sa stam strimb
si sa judecam drept: adica s-o luam dea-ndoaselea, ca Nastratin Hogea. Ca
daca catastrofele si problemele care ne sperie atita nu contenesc, nu ne
poate trece nici angoasa. Si daca e adevarat ca si de trec problemele,
angoasa sta pe loc, atunci nu ne ramine decit sa ne descotorosim de angoasa
si sa lasam problemele sa se manince intre ele.
Dar cum?
Uite, sa pornim de la Sarbatoarea Multumiei care e azi aici in America. (De
ce oare numai in America???) Ziua din an cind ne adunam cu cei dragi ai
nostri sa aducem multumire si sa ne bucuram impreuna de darurile pamintului
si ale cerului, pe care si in restul timpului oricum le capatam de la
Dumnezeu: bucatele gustoase, caminul cald, belsugul, luxul, sanatatea,
amuzamentele, bucuriile, succesele, pacea, da Pacea si Dragostea lui Dumnezeu
pe care ne-o arata mereu in petalele florilor, in micile "coincidente"
minunate prin care ne salveaza momentele, zilele ... vietile ...
Multumim!
Iata ca multumind ne destindem,zimbim cu totii, si schimbam urari de bine,
parca n-ar mai fi probleme-n lume! Daca in momentul asta ne-ar analiza un psiholog
n-ar gasi nici urma de anxietate. Cum se face?
Si in ziua de Thanksgiving ne sint aceleasi lipsurile ca in fiecare zi, cartile de
credit au acelasi balans, bursa tot la nadir a ramas, evenimentele din lume
tot indoielnice ...
Dar unde-i anxietatea? De ce n-o mai simtim?
Pentru ca mintea si inima ne sint la multumire, la bucuriile si bunatatile ce
le-am primit tot anul, simbolizate de belsugul mesei de Thanksgiving. Ia,
odata pe an sintem si noi destul de multumiti ca sa-i aducem si lui Dumnezeu
multumire din prinosul acesta, multumire naturii, cerului, pamintului si
tuturor celor dragi.
Fiindca, vedeti dumneavoastra, Multumirea nu e numai o vorba, sau un act (pe
care cu chiu si vai ni-l smulgem pentru a-l darui Lui Dumnezeu) ci un
Sentiment foarte placut. Vedeti? Sentimentul de Multumire.
In momentele de multumire daca ne oprim si ne scrutam un pic starea
sufleteasca, ne surprinde cit de bine ne simtim. In momente ca acestea ne
intrebam pe drept cuvint: de ce oare nu ne simtim asa mai tot timpul? N-ar
trebui sa facem "ceva" ca sa ne simtim asa mai des?
Ce e acel "ceva"?
Dar pina sa ne gindim la raspuns ne ia viltoarea, timpul sarbatorii e scurt,
trebuie sa ne grabim ... a doua zi iar smogul autostrazii si tensiunea
traficului si pina la servici am si uitat ca am dorit sa ne simtim mai bine ...
Hai sa ne oprim azi in sfirsit si sa ne gindim: Ce a fost acel "ceva" care
ne-a scos temporar din starea de angoasa?
Raspunsul e firesc, dar atit de simplu incit pare neverosimil: insasi
MULTUMIREA. Gindul recunoscator, cuvintul "Multumesc", intentia de a multumi
ne umple de sentimentul de multumire. Aproape la fel de important ca
sentimentu de dragoste. Dragostea ne da viata. Multumirea ne-o intretine.
Multumirea e tamaduitoare.
Multumirea e leacul tuturor temerilor.
Multumirea e antidotul tuturor angoaselor.
Singurul motiv pentru care nu-mi place sarbatoarea asta de Thanksgiving e ca
da oamenilor impresia asta gresita ca gata, fiecare minune dureaza numai o
zi. Fiecare exaltare de bucurie si credinta sa-si aiba cite o zi, asa, mai
rar, prin calendar - si atit. Dupa Thanksgiving "trebuie" s-o luam imediat
d'a capo cu autodafeul, ca doar nu traim in Utopia. "Trebuie" sa simtim
durerea, sa traim la marginea disperarii, ca numai asa simte omul ca isi
cistiga traiul in mod cinstit.
Nu trece mult si mintea o ia iar pe jgheabul dinainte: ce atita multumire?
Ce motiv am sa fiu multumit? Am lasat tara, rude, am muncit atita si cu ce
m-am ales? etc., etc., etc. ...
Asta-i problema mea cu sarbatoarea de Thanksgiving. Nu ne bucuram destul de
ea. Nu stoarcem din ea tot ce are de dat. Muncim atita, dam atita din noi,
pentru patron, pentru familie, pentru tara noua, pentru tara veche, dar
pentru noi insine nu luam ce e de drept al nostru clipa de clipa si in
fiecare zi: linistea si pacea sufleteasca, impacarea cu lumea si cu cerul,
multumirea pentru ceea ce sintem, pentru ce am devenit, pentru ce am reusit
si realizat si pentru tot potentialul care e in noi. Starea aceea de
implinire interioara pe care o meritam cu totii si de unde incepe imparatia
nevazuta a lui Dumnezeu: aceea este starea noastra fireasca!
De ce am pierdut-o? Cum? Cind?
Cine mai stie... Dar starea asta aproape inimaginabila de pace e atit de
usor de redobindit!
Ei, da, sigur, multi au facut exercitul cu "sint calm, sint calm, sint calm"
ca dupa 5 minute sa explodeze si sa sparga vaza de perete pentru a se face
auziti intr-o discutie de familie.
Se pare ca numai cu voia si ajutorul Lui Dumnezeu putem redobindi acea stare
de pace.
Cind Ii aducem multumire chiar fara a-i rosti numele, chiar daca nu "credem"
chiar daca multumim asa, in neant - frica dispare.
Fiindca Dumnezeu e aici, peste tot, si in fiecare celula a creierului,
asteptind sa facem primul pas.
Un prim gind de multumire schimba configuratia electromagnetica a celulei
nervoase, in asa masura incitsa ne simtim impacati - in mod instantaneu.
Aducind multumiri zilnic, secunde si apoi minute, odata, apoi in mai multe
rinduri, in timp, configuratia biochimica a neuronilor se schimba, urmata apoi
de configuratia organelara. Celula ramine mai stabila si totusi mai receptiva,
mai activa si totusi mai putin iritabila. Conexiunile intre neuroni, esentiale
pentru procesul de gindire, devin mai numeroase iar transmiterea
influxului nervos e mai rapida si mai lina in acelasi timp. Efectul e ca ni
se lumineaza vederile si ni se ridica moralul.
Aducind multumire cu fiecare ocazie, zi dupa zi, starea de pace interioara
persista si devine imuna in fata circumstantelor. Cu mintea astfel
pregatita, omul nu mai sufera atita din cauza circumstantelor. Mintea ramine
clara si omul poate rezolva situatii care i-ar fi parut insurmontabile pe
vremea cind era subminat de angoasa ... Cu timpul dobindim o atitudine de
multumire totala, o armura de nepatruns in fata oricarei amenintari, care
totodata radiaza pace catre cei din jur. Ati intilnit vreodata o astfel de
persoana? E rar, dar cred ca fiecaruia ne e harazit macar odata in viata a
intilni pe cineva care sa ne dea acest exemplu. Stati si ginaiti-va putin la
o astfel de persoana ... Un calugar? ... Un bunic? ... ...
Daca traim destul si multumim destul, cu timpul fiecare respiratie ajunge sa
fie un act de multumire ...
Fiind Dumnezeu acela de care depinde starea noastra, iar noi fiind fiintele
fragile si pline de nazuri care sintem, cine altul decit Dumnezeu ne
protejeaza si ne pune toate la dispozitie?
Daca traiesti in natura te maninca lupii. Daca traiesti in metropola te
maninca disperarea. Daca te rogi primesti ajutor. De multe ori acesta nu e
"decit" o scinteie de energie ca sa continui sa fugi din calea lupilor dupa
ce-ai trecut de capatul puterilor sau o suceala care iti icleie maselele in
guma de mestecat facindu-te sa-ti musti limba si sa-ti gura in fata
sefului capiat.
Fara o relatie directa si intima cu Divinitatea e foarte greu de
supravietuit. Iar de supravietuiesti fara El, s-ar putea sa constati ca nu esti
multumit de calitatea existentei.
Divinitatea e Sursa vietii si a bucuriei, Sursa noastrstra si a tot ce ne
inconjoara, Sursa adevarata de la care va porni implinirea dorintelor si
viselor noastre. Pragmatic vorbind, o relatie care merita sa fie cultivata.
Nu ar fi firesc sa-i ne gindim la Ea mai adesea? Nu ar fi firesc sa-i
"telefonam" mai frecvent?
Azi, in epoca vitezei, a comunicatiilor si a energiei, de ce a ramas in urma
tocmai comunicatia noastra cu Dumnezeu, campionul universal al tuturor
acestor vibratii la moda??
Din modurile de comunicare cu Divinitatea practicate in lume astazi, pentru
noi Romanii, modul cel mai cunoscut e rugaciunea. (As vrea sa spun: cel mai
familiar, ori cel maiutilizat.)
Da, ne rugam uneori, chiar si cind nu sintem la strimtoare. Vazind ca ne
rugam iar si iar, zi dupa zi, an dupa an, pentru un lucru care stim ca e bun
si necesar, si inca nu s-a implinit – prea adesea renuntam si ne simtim dezamagiti.
Dar pentru rugaciunile ce ni s-au implinit am Multumit? Dar pentru dorintele ce
ni s-au implinit chiar fara a ne ruga? Dar pentru necesitatile fiecarei
clipe, care ne sint satisfacute automat fara ca noi macar sa fim constienti -
aerul, apa, fiecare bataie a inimii, razele de soare, spicul de griu ... Nu
ar fi firesc sa-I MULTUMIM in fiecare zi? Daca am face-o, amdescoperi ca
Multumirea e cea mai puternica rugaciune.
De aceea cind ne rugam, sa ne rugam multumind ca si cind am primit deja.
Atunci Divinitatea stie ca credem cu adevarat. Atunci, de bucurie, ne umple
neuronii cu licori sarbatoresti: incercati efectul!
Nu alcool, medicamente si droguri. Acelea te ridica doar ca sa te trinteasca
mai de sus. Pe cind multumirea e antidotul tuturor fricilor si ne da puterea
de a nimici cauza tuturor temerilor.
MULTUMIREA E CEA MAI IREZISTIBILA RUGACIUNE.
Nu credeti?
Incercati numai odata.
Va place cum va simtiti? Mai incercati odata.
Aveti probleme? Incercati de fiecare data.
Tema de casa: Scrieti concluziile acestei lectii.
Exercitiu: practicati timp de 3 zile.
Happy Thanksgiving! Sa aveti parte de Pacea si Bucuria Multumirii in fiecare zi!
|
Isilveanumd@cs.com 11/30/2002 |
Contact: |
|
|
