Poezia Mosului
Sunt propriul Mos.
Si stiu de-atata chin
Ca fac pe Lumea asta-asa putin,
Ca trebuie sa tin! Sa tin … REGIM!
In fiece REGIMmi s-a cerut!
Sa fac! Sa-aduc! Mereu! Mereu! Mai mult!
Altfel, nu as fi ...MOS...RECUNOSCUT!
Cum sa mai vina pe acas'
sarac,
un MOS, cu darul gol .. si... fara sac?
Sunt propriul MOS.
Asa am innoptat.
Mai mult – in stare – nu am fost sa fac.
Sau poate am facut mult prea putin.
Imi merit – chiar – prin anii care vin
tot ce-am facut - si fac... atata chin
din mine-ntai, sa usurez, sa-alin.
Altfel, de m-ar durea cat nu suport,
Mi-ati da un hap, ca inca sa ma port...
Normal?
Sa n-am nimic -
de deranjat?
Pe nimeni?
Cu al meu -
oftat – suflat?!
Cu ale mele ganduri – pe pereti -
batute pe hartia astei vieti,
in care voi -
cu altele -
bateti?!
Sunt propriul Mos.
Nici nu prea-am ce sa fac.
Si nici nu stiu – pe veci – ca mut – sa tac.
Neexistand -
sa fiu cel mai feric!
Ca-am fost si sunt mai mult decat nimic.
Si nu mai am – la tot -
nici ce sa zic.
Doar
sa ascult
din recitat in recitat
copii care abia invata. Ce-i inalt.
Sunt propriul Mos.
Si am primit destul.
Dar n-am aflat decat asa tarziu
ce trebuia sa iau
sa fiu satul.
Si
e o taina.
Vesnic.
De-nvatat.
Si de stiut.
Cu tot ce e mai viu.
24 decembrie 2020
Jianu Liviu-Florian
|
Jianu Liviu-Florian 12/24/2020 |
Contact: |
|
|
