"Plecat-am noua din Vaslui ... " sarbatorind 10 Mai la Toronto
" Pe drumul de costise ce duce la Vaslui
Venea un om, cu jale zicind în gindul lui:
"Mai lunga-mi pare calea acum la-ntors acasa...
As vrea să zbor, si rana din pulpa nu mă lasa!"
Si bietul om, slab, palid, avind sumanul rupt
Si o camesa rupta bucati pe dedesupt,
Pasea tragind piciorul încet, dar pe-a lui fata
Zbura ca o lumina de glorie mareata,
Si-n ochii lui de vulturi adinci, vioi si mari
Trecea lucioase umbre de eroi legendari.
Opinca-i era sparta, căciula desfundata,
Dar fruntea lui de raze parea incoronata.
Calica-i era haina, dar straluceau pe ea
Si crucea "Sfintul Gheorghe" si a "Romaniei Stea".
Romanul venea singur pe drumul plin de soare,
Când iata ca aude fanfare sunatoare
Si vede nu departre în fata lui venind
Un corp de oaste mindra în aur stralucind.
Erau trei batalione de garda-mparateasca
Mergând voiios la Plevna cu dor s-o cucereasca.
In frunte-i colonelul semet, pe calu-i pag,
La bravii sai tovarasi privea ades cu drag,
Si inima în pieptu-i batea cu foc, desteapta,
Căci el visa, privindu-i, la lupta ce-i asteapta.
Deodat' el da cu ochii de sarbedul roman
Ce stase-n loc la umbra, sub un stejar batrân,
Si mult se minuneaza, si nici ca-i vine-a crede
Când crucea "Sfintul Gheorghe" pe sinul lui o vede.
S-opreste regimentul, iar bravul colonel
Se-nchina la drumetul, s-apropie de el.
Si-i zice cu blindeta: "De unde vii straine?"
"Vin tocmai de la Plevna." "Cum e acolo?" "Bine."
"Dar aste decoratii cum, cine ti le-au dat?"
"Chiar domninorul nostru s-al vostru imparat."
"Dar pentru care fapte?" "Stiu eu?... Cica drept plata
Ca am luat eu steagul redutei... si pe data
Cu el, strapunsi de glonturi, ne-am prabusit în sant..."
"Dar ce rang ai voinice?" "Am rang... de dorobant!"
Atunci colonelul, dând mâna cu sergentul,
Se-ntoarce, da un ordin... Pe loc, tot regimentul
Se-nsira, poarta arma, saluta cu onor
Romanul care pleaca tragind a lui picior. "
Sergentul de Vasile Alecsandri
La 10 Mai a.c. in fata parlamentului din Toronto s-a ridicat steagul Romaniei ca omagiul pentru cei ce au facut posibila independenta de stat a Romaniei.
Au fost de fata membrii ai parlamentului, membrii ai comunitati romanesti.
In sedinta de parlament din 10 mai a.c. Garfield Dunlop M.P.P. membru al parlamentului a vorbit despre importanta zilei de 10 Mai.
Sarbatorea zilei de 10 Mai a insemnat si pentru grupul nostru, membrii cenaclului si invitatii lor, un prilej de a ne sarbatori si aprecia inaintasii, cei care au facut din 10 mai istorie in viata Romaniei.
Lansarea cartilor care prezinta Romania la 1877, instaurarea monarhiei in Romania, recitarea poezilor care amintesc despre sacrificiile soldatiilor romani in lupta pentru independenta tarii, amintirea marilor oameni politici ai vremii, scriitori sau artisti plastici care au imortalizat aspecte de pe front, fotografii ale regilor Romaniei, amintirile celor mai in varsta care au trait evenimente de pe front sau a caror bunici sau strabunici au fost parte din istoria neamului, au fost motivele intalnirii noastre.
Nu am uitat ca in luna Mai s-a nascut Lucian Blaga, Teodor Arghezi, Ion Jalea, Ion Tuculescu, Corneliu Coposu.
Pastrarea unor momente de reculegere pentru cei care numai sunt printre noi a insemat pentru fiecare si o intorcere in vreme la cei dragi .
Poate nu intamplator cei care au creeat divertismentul acestei intalniri au fost copii, care au dansat si cantat in aplauzele noastre ale celor mai in varsta.
Pentru ei a fost o minunata lectie de istorie iar pentru noi bucuria sa-i vedem veseli si fericiti intr-o lume, speram, mai buna si mai dreapta.
Am plecat fiecare cu gandurile lui spre casa dar cu bucuria datoriei implinite fiindca asa cum spunea editorul publicatiei si initiatorul intalnirilor noastre ;
- Trebuie sa facem la randul nostru istorie luand pilda trecutul si trebuie sa ne straduim sa-i depasim pe cei care ne-au fost exemple sau modele. Celebrarea unor personalitai si evenimente nu este o obligatie ci este creanta pe care o achitam ca debitori ai istoriei si ai faptelor acelora pe umerii carora ne-am ridicat (daca ne-am ridicat). -
" Plecat - am noua din Vaslui
Si cu sergentul zece ,
Si nu-i era nimanui
In pept inima rece.
Voiosi ca soimul cel usor
Ce zboara de pe munte ,
Aveam chiar pene la picior ,
Si-aveam si pene - frunte.
....
" Cu zile mergeti , dragii mei,
Si sa veniti cu zile ! "
Ziceau atunci batrani, femei,
Si preoti si copile ;
Dar cel sergent far de musteti
Racnea : Sa n-aveti teama,
Romanul are septe vieti
In pieptu-i de arama ! "
Penes Curcanul de Vasile Alecsandri/ Mircesti, 1877
|
Stelian Mitadinu 5/16/2005 |
Contact: |
|
|
