Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente
Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiva 2025
Articole Arhiva 2024
Articole Arhiva 2023
Articole Arhiva 2022
Articole Arhiva 2021
Articole Arhiva 2020
Articole Arhiva 2019
Articole Arhiva 2018
Articole Arhiva 2017
Articole Arhiva 2016
Articole Arhiva 2015
Articole Arhiva 2014
Articole Arhiva 2013
Articole Arhiva 2012
Articole Arhiva 2011
Articole Arhiva 2010
Articole Arhiva 2009
Articole Arhiva 2008
Articole Arhiva 2007
Articole Arhiva 2006
Articole Arhiva 2005
Articole Arhiva 2004
Articole Arhiva 2003
Articole Arhiva 2002


Portret

Sunt bătrân, bătrâne, timpul nu mă iartă
Anii - nu știu bine când - s-au adunat:
Mai iubind o fată, mai ratând o carte,
Mai plesnind din biciul râsului curat;

Mai lovit de soartă, câteodată, -n față;
Mult mai des, din spate - de prieteni buni;
Mai uitat în somnul alb, de dimineață;
Mai plângând în zborul unor vagi lăstuni;

Mai sedus de glorii care n-au să vină;
Mai tratându-mi clipa pentru-un ceas fictiv;
Mai stingând lumina tâmplelor, alpina;
Mai cerând ninsorii tainicul motiv;

Mai purtând pe umeri munții iluzorii;
Mai glumind cu mine ca să nu mă dor;
Mai căzând din șaua certă a rigorii;
Mai cutremurat de un frig interior;

Mai mințind de dragul unui alt dor - sudic;
Mai visând la umbra morilor de vânt;
Mai pândind amurgul simțurilor, ludic;
Mai crezând în rima plânsă de cuvânt...

Sunt bătrân, bătrâne, timpul îmi împarte
Anii pe din două, leneș alternând:
Mai ratând o fată, mai iubind o carte...

Până unde, totuși, până unde? Când?

.........................................................

Portrait – Laurenţiu Ulici


Je suis vieux, mon vieux, le temps ne me délivre
Les ans – quand ils se sont entassés, j’en sais rien :
Puis on aime une fille, puis on rate un livre,
Puis on claque le fouet d’un rire serein ;

Puis on subit des sorts, quelquefois loyaux;
Mais souvent, de dos – par des proches frappé ;
Puis perdu en sommes, blancs et matinaux,
Puis pleurant l’envol de vagues martinets ;

Puis séduit par des gloires qui jamais n’adviennent ;
Puis traitant l’instant comme un âge fictif ;
Puis baissant l’éclat des tempes, comme des plaines ;
Puis quêtant aux neiges le secret motif ;

Puis portant au dos d’illusoires hauteurs ;
Puis raillant moi-même pour ne pas peiner ;
Puis choir de la monture franche de la rigueur ;
Puis par un froid dans l’âme vivement secoué.

Puis mentir en vue d’une autre passion – unique ;
Puis rêvant à l’ombre des moulins à vent ;
Puis guettant le crépuscule des sens, ludique ;
Puis la rime que les mots pleurent, croyant …

Je suis vieux, mon vieux, le temps me divise
Les années en deux, oisivement alternant :
Puis on rate une fille, puis on aime un livre …

Jusqu’où, jusqu’où, encore ? qui peut me dire Quand ?


*
traduit du roumain par Cindrel Lupe.




de Laurentiu Ulici ( mai 1943 - noiembrie 2000 )    11/26/2020


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian