Doamne iartă - ne !
-românilor mei, din veşnicele toamne...-
mi-e dor de-o toamnă lungă, ca-n străbuni,
cu razachiii şi cu poeme-n sâni,
să urce-n nuntă cei mai bravi feciori
cu flori şi cu balade-n subţiori,
iar Marea mea să cînte spre eter
zvîrlind cu pescăruşii albi - în cer
şi să se-anunţe iarnă lungă, iară,
mustind în muşchii verzi a primăvară.
să stea poeţii Ţării la taifas
cu versuri şi cu rugăciuni în glas
şi fetele să vină dintre iţe
cu daruri şi cu zestre de crăiţe
şi-n praguri să doineacsă mari năieri,
aşa cum nu se cîntă – nicăieri,
iar zimbrii, de sub fruntea lor cea cruntă,
să fie mândri-n jertfele de nuntă.
să ne trimită cei de-acasă - carte,
să nu mai plîngă Ţara de departe.
să ştim că toţi românii de pe Istru
se încuscresc cu fraţii de pe Nistru,
iar porumbeii albi să urce-n zbor
cu doine, pe deasupra tuturor
şi-n ruginita vremii carapace
să fie PACE...lume bună – PACE!
planeta asta – cât ne mai încape,
în palma ei, cu munţi, câmpii şi ape
şi cu hotare, cum au fost să fie
din pururea să urce-n veşnicie,
pământul meu să nu mai aibă lacrimi,
nici mercenari, nici terorişi, nici patimi;
cu spada minţii să luptăm mereu
şi-o să ne ierte - bunul DUMNEZEU...
Montreal / George Filip
|
Geoge Filip 11/10/2020 |
Contact: |
|
|
