Biruind lumea cãzutã
Sub ochii noștri vedem cum valorile morale,toatã tradiția creștinã care au dãruit splendoare,autoritate moralã și prestigiu,sunt cãlcate în picioare și subordonate demonicei ideologii "globaliste" și imperiului globalist-sodomit-anglo-sionist.Aceastã ideologie s-a insinuat inițial prin cuvinte meșteșugite și înșelãtoare,apoi prin minciunã grosolanã și în momentul de fațã prin forțã,financiarã sau militarã.Gândirea multor,foarte multor oameni a fost pervertitã și pângãrita pânã a îi condiționa pe acești nefericiți în roboți care viseazã la lagãre cu comfort sporit.Mai rãu,foarte mulți au fost descurajați la limita de a nu mai crede cã o alternativã existã.Dar acestã alternativã existã.
Da, acest drum mântuitor existã.El existã în adâncuri,în sufletele celor care cred și știu cã Dumnezeu nu va lãsa lumea Lui sã piarã.Dumnezeu mereu va lumina mintea celor care îl cautã și le va arãta "calea,adevãrulși viața",le va aratã drumul care duce acasã.În momentul de fațã miraculos nu este faptul cã mulți au uitat drumul,miraculos este cã mult mai mulți îl știu și statornic îl urmeazã.
Marea greșealã pe care o fac cei dezamãgiți și descurajați este de a se încrede în "bunãtatea " uzurpatorilor.Așa au crezut banato-ardelenii în "drãguțul ghe împãrat" și așa au fost dezamãgiți și înșelați cu furie.
Cu acești uzurpatori nu trebuie dialogat și conclucrat.Cu diavolul nu se stã de vorbã.Ceeace trebuie sã facã aceia care sunt de bunã credințã este sã spunã mereu,tare și rãspicat, ceeace dupã cunoștințã și constinta lor este adevãrul.Nici un fel de importanțã nu are dacã,în momentul de fațã,cei buni sunt puțini.În urmã cu douã mii de ani ,doisprezece pescari semianalfabeți,au facaut sã cadã Imperiul Roman.Iar aceste neamuri proste ,care se gãsesc în fruntea bucatelor azi ,nu sunt Imperiul Român,sunt domnia neamului prost.Lupta pentru bine trebuie dusã în maniera tradiționalã româneascã,prin "retragerea la munte",în mijlocul României tainice, care este vie, viețuind în sate și comunitãți organice.Comunitãți care știu și practicã activ diferența dintre bine și rãu.
Credința în bine și practicarea lui ,individual și colectiv,are o giganticã putere de contagiune.Oamenii,și încã mai vârtos Românii,nu sunt proști și nu pot fi prostiți.Existã fãrã îndoialã rãtãciți și din pacte sunt destul de mulți,dar nu ar trebui nici bãgați în seamã și mai ales nu trebuie argumentat cu ei.Poate cel mai cu neputințã lucru în lume este sã îl faci pe un prost sã își schimbe "pãrerea", adicã vidul pe care îl are în cap.Dar cei care vor binele au în ajutor câteva arme care s-au dovedit mai tari decât orice organizare omeneascã.
Lor le stã în ajutor Biserica Ortodoxã,Trupul mistic al lui Hristos,cel care schimbã comunitatea adunatã în credințã în forțã invincibilã.Biserica Ortodoxã ,care întotdeauna,în momentele istorice critice a știut sã dea Românilor cel mai bun sfat și cea mai bunã soluție.Aici suntem fațã în fațã cu incredibila putere a rugãciunii, a "dialogului" cu Dumnezeu,cel în Treime mãrit,care nu dã greș niciodatã.Legat de cele spuse stã bunul simt românesc,echilibrul și dreapta mãsurã româneascã ,mereu cu grijã ,rãbdare și hotãrâre.Aici vedem conclucrea dintre Creator și oamenii,"pe care atâta i-a iubit încât pe Fiul Sau,unul nãscut, l-a dat,cã tot cel ce crede intransul sã nu moarã ci sã aibã viațã veșnicã."Ioan 3;16)
Dar sã nu ne amãgim.Dumnezeu respectã creația lui și așteaptã din partea ei cooperare,efort.
Sfatul Teofan Zavoratul spunea,:"ajutorul lui Dumnezeu este pururea gata și întotdeauna aproape,dar el se dã doar acelora care cautã și trudesc și încã mai vârtos acelora care,dupã ce au folosit toate puterile lor,cu toatã inima se roagã,"Doamne ajutã-ne"".În aceste vorbe fãrã egal Sfântul ne aratã cã ajutorul lui Dumnezeu nu este nici întâmplare și nici magie.Dumnezeu,cel care pe toate cele de trebuințã ni le-a dãruit pentru a viețui, ne respectã prea mult pentru a ne conduce fãrã voia noastrã.Dumnezeu nu îngãduie cã "talanții" ce ne-au fost dãruiți sã fie irosiți.Este aici dovada dragostei ce ne poartã și a respectului nobil pe care îl are pentru lucrul Mâinilor Lui.Cã așa este o vedem și în faptul cã la Sfânta Jertfã nu se aduc boabe de grâu sau struguri,se aduc daruri, schimbate prin muncã omeneascã,pâine și vin.Cã așa este vedem iarãși în taina înmulțirii pâinilor.Abea dupã ce un bãiat dãruiește puținul ce îl purta în traistã, cinci pâini de orz și doi peștișori,abea atunci Iisus așeazã mulțimile și le saturã foamea cu îmbelșugare.Mila omeneascã este îndatã rãsplãtitã cu mila fãrã egal a Creatorului.Așa se alcãtuiește "Raiul în care ne-a vrut Dumnezeu".
Iar nouã ce ne rãmâne de fãcut? Sã privim rãul în fațã,sã îi spunem pe nume fãrã sfialã,sã stãm neclintiți în Ortodoxie și în clipa în care avem de dat modesta noastrã mãrturisire pentru Hristos,sã spunem,"Crezut-am și pentru aceea am și grãit"(Sfântul Pavel,Corintieni 2;4;13)
Alexandru Nemoianu
Istoric / Michigan / USA
|
Alexandru Nemoianu 11/1/2020 |
Contact: |
|
|
