Colțul spiritual
Rugãciunea este la îndemâna oricui
Se spune cã mai mulþi turiºti aventurieri au dorit sã traverseze pe picioarele lor deºertul Africii. Înainte de a porni la drum ghidul le-a spus: “Puteþi sã vã îmbrãcaþi cum vreþi, haine lungi sau scurte, subþiri sau groase, dar toþi sã purtaþi la gât o cravatã”. Unii au început sã râdã neînþelegând logica ºi n-au þinut cont de sfatul primit, alþii l-au luat în serios ºi ºi-au pus la gât o cravatã. Cu toþii au pornit la drum prin arºiþa deºertului, când spre amiazã ajung însetaþi la o oazã. Un beduin îi întâmpinã ºi dupã ce îi salutã le spune: “Pot lua apã doar cei care poartã cravatã!”.
Pentru cei care sunt cãlãtori în aceastã viațã, dar ºi pentru noi cei care îi spijinim de acasã, aceastã cravatã este rugãciunea.
Pentru cine lucrãm
În timp ce se construia o magnificã catedralã goticã, un vizitator s-a apropiat de un artist, care era cu totul cufundat în șlefuirea unei mici statui de pus pe acoperiș.
-Pentru ce atâta muncã minuțioasã, dragã omule? Va putea vedea vreodatã cineva de aici de jos aceastã statuie atât de micã? Artistul ridicã privirea minunându-se, și spuse:
-De jos? Eu nu mã preocup de cine va putea vedea aceastã statuie de jos. Existã Unul care deja o privește de sus, și vede chiar foarte bine. Mie-mi ajunge ca statuia sã o vadã El!
În acele secole, mai mult decât de bani și de util, artiștii priveau la Dumnezeu și la gloria lui.
De mânã cu Dumnezeu
Povestea cândva papa Francisc cã a cunoscut o doamnã care avea trei copii; era o familie bunã, aveau multã credințã și îi învãțau pe copii sã-i ajute pe sãraci, pentru cã ei îi ajutau mult. Și, odatã, erau la prânz, mama cu cei trei copii – tata era la muncã. Bate cineva la ușã și cel mai mare merge sã deschidã, apoi se întoarce și spune:
-Mamã, este un sãrac care cere de mâncare.
Mâncau fripturã și mama îi întreabã pe copii:
-Ce facem.
Toți trei:
-Da, mamã, dã-i ceva.
Erau câteva bucãți de fripturã rãmase, dar mama ia un cuțit și începe sã taie jumãtate din fiecare bucatã a copiilor.
Și copiii:
-Nu, mamã, dã-i-le pe acelea, nu dintr-ale noastre!
-Ah, nu dragii mamei! Sãracilor le dai din ceea ce este al tãu, nu din ceea ce rãmâne!
Un cadou special
Trei fii au plecat de acasã pe cont propriu, și au avut success în viațã, așa cã s-au îmbogãțit. La un moment dat s-au întâlnit și au discutat despre cadourile pe care le-au fãcut bãtrânei lor mame. Primul fiu a spus: "Eu am construit pentru mama noastrã o casã mare." Al doilea a spus: "Eu i-am trimis mamei un Mercedes cu sofer." Al treilea a zis: "Vã amintiți cât de mult îi plãcea mamei noastre sã citescã Biblia? Acum nu mai vede foarte bine. Așa cã i-am trimis un papagal special care recita toata Biblia. Preoților bisericii le-a luat 12 ani sã-l învețe aceasta.
Curând dupã aceea, mama le-a trimis scrisorile de mulțumire. "Mircea", scria ea, "casa pe care mi-ai construit-o este imensã. Eu trãiesc doar într-o camerã dar trebuie sã fac curat în toatã casa." "Gelu", a zis mama, "Sunt prea bãtrânã ca sã mai cãlãtoresc. Majoritatea timpului mi-l petrec acasã, așa cã foarte rar folosesc Mercedesul. Pe deasupra, șoferul este atât de nepoliticos!" "Dar Rãzvan", scria mama," puiul pe care mi l-ai trimis a fost delicios!"
|
Preot Gheorghe Nicolae Șincan 11/1/2020 |
Contact: |
|
|
